Pentru mine, a fost un vis să am o livadă. Am făcut-o fără să-i spun soțului. Știam că nu va accepta, e greu. Dar mie mi s-a părut fascinant, povestește protagonista.
Au plantat pomii în două zile și jumătate, doar șapte oameni pe câmp. Nimic nu prevestea atunci că acel colț de livadă va deveni, ani mai târziu, un model de agricultură ecologică recunoscută oficial.
Anii care au urmat nu au fost simpli. Nici roadele bogate, nici piața nu vin ușor pentru cine alege drumul curat, natural. Au învățat mult, au participat la instruiri, au început să vadă în buruieni aliați, nu dușmani, iar în insecte – protectori.
Când am început tranziția spre ecologic, parcă am început să văd altfel natura. Atâtea lucruri noi ne-au fost deschise, spune Vera Druță.
Astăzi, toate produsele lor sunt certificate ecologic. Dar nu e o etichetă pusă pe cutie, ci o promisiune. Una care cere documente, inspecții, analize, transparență.
Este foarte greu. Să crești un kilogram de morcov ecologic, să-l scoți dintr-un sol tasat, cu toate costurile, fără chimie – trebuie să simți că faci asta pentru ceva mai mult decât bani.
Costurile certificării – 450 de euro anual, plus 70–140 de euro pentru derogare la semințe și 50 de euro transferul – nu sunt ușor de dus pentru o fermă mică.
Nu avem angajați, suntem doar noi. Dacă aș mai plăti și pe cineva zi de zi, n-aș rămâne cu nimic.
Și totuși, au mers mai departe. Când au rămas fără certificare în grup, au căutat un organism de certificare din Lituania, au semnat contracte, au achitat taxe. Pentru că, spune Vera Druță: Merită. Dacă tot am mers atâția ani pe calea asta, n-am vrut să mă opresc.
Acum, produsele lor – de la fructe, legume, până la verdețuri și conserve – se vând cu încredere și respect la târgul EcoLocal, Asociația Consumatorilor și Producătorilor Eco și Artizanali. E singurul lor canal de vânzare care le oferă siguranța că munca lor e prețuită.
Când vine un client și spune: „ce gustos e persicul dumneavoastră”, parcă toată oboseala se șterge. Mie îmi place să știu că omul mănâncă ceva curat, natural. Fără chimie, mărturisește Vera Druță.
Pentru familia Druță, agricultura ecologică nu e doar o opțiune. E un mod de a trăi, de a respecta pământul, de a oferi copiilor și nepoților o hrană sănătoasă, o lecție despre răbdare și curaj. Diminețile în grădină sunt ritualuri.
Fac un cerc și mă uit – acolo crește, acolo trebuie udat. Și asta îmi dă puterea să merg mai departe.
Efortul lor nu se măsoară în kilograme, ci în sens. Iar în lumea de azi, în care agricultura pare tot mai industrializată și grăbită, povești ca a lor ne reamintesc că adevărata hrană se cultivă, înainte de toate, cu suflet.
Sursa: Sunt părinte