CRUSTĂ PE SEMĂNĂTURILE DE TOAMNĂ. Ce se întâmplă când solul este mărunțit prea fin

Un pat germinativ mărunțit excesiv favorizează formarea crustei după ploaie. Particulele fine astupă porii de la suprafața solului, iar stratul se întărește pe măsură ce se usucă. Situația a fost observată și în fermele din Ardenii francezi, unde, după 45–60 mm de precipitații la sfârșitul lunii octombrie, pe unele parcele s-a format o crustă, deși ploile au fost de intensitate redusă.
 
Pe parcelele cu aproximativ 15% argilă sau mai puțin, s-a format o crustă subțire. Pe cele cu 20–25% argilă, bulgării rămași la suprafață au întrerupt stratul și au limitat formarea unei cruste continue. Procentele descriu solurile din parcelele observate. În aceste condiții, cantitatea de pământ fin rămasă la suprafață a explicat o parte importantă a diferențelor dintre terenuri, scrie presa franceză.
 
Într-o parcelă semănată după porumb pentru siloz, succesiunea afânare – discuire – semănat cu grapă rotativă a lăsat un strat bogat în particule fine. După ploaie, suprafața s-a închis aproape complet, deși crustificarea a fost apreciată ca moderată. Exemplul arată că o crustă poate acoperi o mare parte din parcelă chiar și atunci când stratul format este subțire.
 
După ploaie, se urmărește cât de groasă este crusta și pe ce suprafață se întinde. Un strat discontinuu, întrerupt de bulgări și de urmele lăsate de râme, arată o închidere parțială a suprafeței. În parcela cu mult pământ fin, urmele de activitate a râmelor erau deja mai rare.
 
Dacă ploile din timpul iernii accentuează închiderea suprafeței, apa se poate scurge mai mult la suprafață, iar activitatea biologică din stratul superficial se poate reduce. La pregătirea patului germinativ, reperul practic este gradul de mărunțire rămas după toate trecerile. Un strat uniform de pământ fin la suprafață este mai expus formării unei cruste continue.