Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) a fost semnalat pe mai mult de 200 de specii de plante gazdă, atât cele cultivate (porumb, floarea soarelui, sorg, cânepă, sfeclă, grâu, mei, măr în pepiniere, crizanteme), cât și cele din flora spontană (Urtica sp., Chenopodium sp., Amaranthus sp.).
Omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera) a fost semnalată la peste 120 de plante gazdă, cum ar fi: porumb, lucernă, tomate, ardei, lupin, soia, lucernă, dovlecei, in, hamei, tutun, plante ornamentale (organe florale sau frunctificații).
Până acum 10 ani, omida fructificațiilor era considerată un dăunător secundar al porumbului. În ultimii ani, și cultivatorii de tomate sau de ardei se confruntă cu mari probleme din cauza creșterii populațiilor acestei specii dăunătoare.
Cum îi combatem?
Se recomandă monitorizarea culturilor de porumb, amplasarea capcanelor entomologice, cu feromoni, pentru a observa cât mai bine momentul apariției fluturilor în lan și când se înregistrează curba maximă de zbor.
Atât în cazul sfredelitorului cât și al omizii fructificațiilor, timpul în care putem aplica un tratament în vegetație pentru combaterea celor doi dăunători, este unul foarte scurt. Dacă larvele pătrund în tulpina de porumb sau în fructificații, atunci nu mai putem să scăpăm de ele.
Cel mai sensibil stadiu de dezvotare pentru dăunător este cel de ou, precum și de larvă, aflată în primul stadiu de dezvoltare. Dacă intervenim în această fază, eficacitatea tratamentului este ridicată. Chiar și așa, nu putem combate 100% dintre larve, o mică parte dintre acestea tot reușesc să pătrundă în plantă sau în fructificații, însă numărul acestora este foarte redus, comparativ cu situația în care nu s-ar efectua tratamentul în vegetație sau dacă s-ar face într-un moment nepotrivit.
E posibil tratamentul 2 în 1?
Zborul fluturilor nu coincide! În general, zborul maxim al fluturilor speciei H. armigera se înregistrează înaintea zborului maxim de O. nubillis. Zborul celei de-a doua generații a sfredelitorului nu coincide cu zborul celei de-a treia generații a omizii fructificațiilor. În unele zone, poate să fie rezervă mai mare de Ostrinia, în altele de Helicoverpa, dar există și situații când găsim dăunătorii ambelor specii într-un număr ridicat. Astfel, doar o monitorizare minuțioasă ne va ajuta să luăm decizia corectă.