Putregaiul alb – Simptome
Putregaiul alb la floarea-soarelui se manifestă sub două aspecte principale: atac la colet (baza tulpinii) și atac pe părţile aeriene (tulpină, calatidiu). Atacul la colet este mai frecvent în prima parte a vegetaţiei, dar poate să apară și esalonat, ca urmare a germinării treptate a scleroţilor.În porţiunea bazală a tulpinii, la suprafaţa solului și în sol, se observă decolorarea, brunificarea și înmuierea ţesutului. Porţiunea atacată, mai mult sau mai puţin extinsă, se acoperă pe vreme umedă cu un mucegai alb, dens, cu aspect de vată. Atât la suprafaţă, cât si în măduvă, pe miceliu se diferenţiază mici formaţiuni negre de diferite forme și mărimi – scleroţii ciupercii.
Ca urmare a atacului planta se ofileste, scoarţa în porţiunea respectivă se usucă și se exfoliză, adesea tulpina se frânge și cade la pământ. Pe vreme secetoasă se observă decolorarea și brunificarea porţiunii atacate, uneori ascunsă sub nivelul solului, fără ca pe suprafaţă să se formeze miceliu și scleroţi, acestia putând fi găsiţi în măduvă.
Atacul la diferite nivele ale tulpinii, ca urmare a infecţiilor produse la axila frunzelor, se manifestă printr-o pată brună, elipsoidală, care se extinde, cuprinzând tulpina de jur-împrejur și în profunzime. Ţesuturile putrezesc, apar fisuri longitudinale, tulpina se frânge, lăsând să se vadă scleroţii formaţi în interior.
O formă gravă a bolii o constituie, de asemenea, atacul pe calatidiu dar care apare târziu, după dezvoltarea completă a acestuia, manifestându-se prin înmuierea și putrezirea ţesuturilor, începând de la punctul de inserţie pe tulpină. Calatidiul putrezit se disociază, se rupe în bucăţi și cade pe sol, în vărful tulpinii rămânînd un smoc de fascicule vasculare cu aspect de mătură. În măduvă se formează scleroţi de diferite mărimi și forme, cei dezvoltaţi între achene se unesc și formează o reţea asemănătoare unui fagure.
Achenele infectate prezintă tegumentul decolorat, crăpat, sămânţa sistavă sau brunificată, cu gust amar. Pe suprafaţa lor se pot găsi fixaţi microscleroţi. În cursul păstrării poate avea loc o crestere însemnată a procentului de seminţe infectate.
Agentul patogen – Sclerotinia sclerotiorum, sin. Whetzelinia sclerotiorum, fam. Helotiaceae, ord. Pezizales, subîncreng. Ascomycotina.
Formează un miceliu septat, incolor, care se dezvoltă la suprafaţa și în interiorul ţesuturilor. Ciuperca nu prezintă forma conidiană. De la un an la altul se transmite prin scleroţi, care pot rezista 8 ani în sol. Primăvara, când temperatura ajunge la 10oC și umiditatea este ridicată, pe scleroţii situaţi la 2-5 cm adâncime începe formarea apoteciilor cu asce și ascospori. Formarea apoteciilor are loc, cel mai activ, la temperatura de 12-16oC, peste această temperatură având loc o reducere treptată a carpogenzei, iar la 25oC apoteciile nu se mai formează.
Ascele, formate în apotecii, sunt cilindrice, usor măciucate, având dimensiunile 130-138 X 8-10 μ. Printre asce se găsesc parafize filiforme sau măciucate. În fiecare ască se formează 8 ascospori unicelulari, hialini, eliptici sau ovoizi, de 9-13 X 4-6,5 μ. Ascosporii eliberaţi din asce produc infecţii la partea aeriană a plantelor.
Transmiterea ciupercii la cultura următoare, în afară de scleroţi și miceliliul din resturile infectate, are loc și prin miceliul din sămânţa infectată, prin microscleroţi fixaţi pe achene sau scleroţi amestecaţi cu sămânţa folosită la semănat. Sursa de infecţie poate fi constituită și de scleroţii produși pe alte specii de plante.
Sclerotinia sclerotiorum, ciupercă polifagă, atacă 46 de specii de plante. Dintre plantele de cultură, pe lângă floarea-soarelui, sunt frecvent atacate: soia, cucurbitaceele, inul, cânepa, rădăcinoasele, tomatele, salata, fasolea, mazărea, bobul etc. De asmenea, agentul patogen se dezvoltă bine pe o serie de plante spontane (Sonchus, Daucus, Canabis, Cirsium, Xanthium, Convolvulus, Amaranthus, Lappa etc.) fapt care îngreunează mult combaterea.
Boala este favorizată de temperatura moderată (15-20oC) și vremea ploioasă, infecţia și extinderea rapidă a zonei atacate fiind maximă la umiditatea relativă de 95-100%.
Soiurile și hibrizii de floarea-soarelui sunt, în general, sensibili. O rezistenţă mai bună au arătat: HS 45, Felix, Fundulea 59, Select, Separsol.
Putregaiul alb - Prevenire și combatere
Ca măsuri preventive se recomandă: evitarea terenurilor joase și umede; rotaţia culturilor (6 ani) cu cereale, graminee furajere sau lucernă; evitarea dozelor mari de azot și a îngrăsămintelor organice; folosirea de sămânţă neinfectată, „liberă” de scleroţi; purificarea lotului semincer, cu scoaterea din lan și distrugerea plantelor atacate; combaterea buruienilor-gazdă; resturile de plante infectate vor fi îngropate prin arătură, cât mai complet, astfel ca să nu rămână scleroţi la adâncime mai mică de 10 cm, la care nu se mai formează apotecii.Dintre măsurile chimice, rezultate bune dă tratamentul seminţei. În timpul vegetaţiei, la culturi de mare valoare economică, se pot aplica tratamente cu: produse fungice acregitate. Tratamentele se aplică: primul înainte de înflorit, iar al doilea după înflorit.
Corelat cu combaterea chimică, trebuie să se acorde toată atenţia măsurilor preventive, agrofitotehnice, menite să diminueze sursa de inocul, deoarece, în teren puternic infestat cu scleroţi, în condiţii climatice favorabile bolii, eficacitatea tratamentelor poate fi nulă.
Bibliografie: FITOPATOLOGIE SPECIALĂ. Prof. dr. Viorel FLORIAN