Putregaiul negru este, în lumea întreagă, una dintre cele mai importante boli ale rapiței. Primele simptome asupra frunzelor se manifestă încă din toamnă. Fermierii din România au observat deja primele simptome în această toamnă. Pe frunze apar pete galbene, puternic delimitate, cu centru gri deschis. Pe zona de gri deschis se vad puncte mici negre reprezentate de picnidiile ciupercii.
Petele de pe frunze se extind și țesutul se rupe. La un atac puternic, frunzele pot fi distruse încă dinainte de căderea iernii. Picnidiile apărute pe frunze formează sursa de infestare pentru atacul de pe colet, ducând la importante pierderi de recoltă. La colet apar infecții încă din toamnă. Acestea devin vizibile mai ales prin pete mici, brun închis până la negru.
Petele se pot extinde apoi în jurul nodurilor cuprinzând, apoi, toată tulpina. Plantele se pot rupe din zona coletului. Simptomele sunt, însă, clare primăvara, când petele pot cuprinde toată tulpina în jurul coletului.
Tulpinile atacate au un aspect brun închis, sunt casante și noduroase. Aceste fenomene conduc rapid la frângerea tulpinilor. Asco- şi picnidiosporii infectează semănăturile noi de primăvară şi toamnă (infecţia primară). Ca poartă de intrare servesc stomatele şi leziunile. În jurul locurilor de infestare se formează ţesut necrotic, pe care se dezvoltă picnidii. Aceste forme de fructificaţie eliberează picnidiospori, care sunt responsabili primăvara de infecţia secundară. Ei sunt răspândiţi de către vânt şi ploaie.
Pe resturi de recoltă infestate ciuperca supravieţuieşte şi formează sporangii, de la care se poate declanşa o infecţie nouă. Este posibilă, de asemenea, o infecţie a seminţelor, prin ajungerea sporilor pe boabe, la recoltat. Pe frunze se văd pete net delimitate, gălbui cu centrul petelor care ulterior devine cenuşiu deschis. În spaţiul cenuşiu deschis sunt vizibile punctuleţe mici negre (picnidii = sporangii). Dacă petele foliare se extind ţesutul începe să se rupă.
La infestare puternică frunzele mor încă înainte de iarnă. De la picnidii se produce infestarea coletului şi a tulpinii. La coletul rădăcinii se formează pete mici, de culoare brun închis până la neagră. Acestea se întind ca strangulări în jurul tulpinii şi formează putregaiuri.
Primăvara, infestarea se extinde la tulpină, acestea apar crăpate şi putrede, de culoare brun închis. Plantele pot muri sau se pot rupe. În etajul superior al tulpinii zonele atacate sunt delimitate de ţesutul sănătos printr-un tiv negru.
Urmările bolii sunt îndoirea accentuată, maturarea precoce şi MMB scăzut. Există posibilităţi de confundare cu Fuzarioza, Plasmopara (Peronosporales), Cilindrosporioza, Mycosphaerella brassicicola, Alternaria brassicae, Sclerotinia sclerotiorum, Verticillium longisporum şi Botrytis cinerea.
Factorii care favorizează boala sunt: soluri lutoase, toamne calde şi umede, răsărirea târzie, biomasă abundentă în toamnă, alungirea tulpinii în toamnă, resturile vegetale ce rămân la suprafaţă pe solele vecine unde s-a cultivat rapiţa, semănatul întârziat, aport de materie organică.
În ceea ce priveşte protecţia chimică, se poate aplica un fungicid toamna. Pentru a fi eficient, fungicidul trebuie aplicat în momentul infecţiei, la avertizarea făcută de serviciile specializate.
Sursa: Glissando
PUTREGAIUL NEGRU, PRIMELE SEMNE ÎN CULTURA DE RAPIȚĂ