Aromată, zemoasă şi mai puţin iute decât celelalte soiuri, ceapa roşie de apă cultivată de grădinarii buzoieni este ideală pentru salate, în tocăniţe, ciorbe sau crudă. Acest soi de ceapă s-a remarcat prin culoarea specifică, roşu-violet, gust şi aromă deosebite.
Pe lângă caracterele specifice de identitate, gust, aromă, pulpă dulceagă şi suculentă, ceapa de apă roşie de Buzău se remarcă prin potenţial ridicat de producţie şi durată mare de păstrare, în conditii optime de depozitare.
Legumicultorii din jurul oraşului Buzău sunt cunoscuţi ca fiind cei mai mari producători ai acestui soi de ceapă roşiatică, cu formă alungită.
În prima parte a lunii august, se face cât vânăta, iar la culoare ajunge să fie neagră de roşie. Are nevoie de multă muncă. Trebuie neapărat plivită, de vreo trei ori se curăţă de buruieni, ca să nu o sufoce, şi e multă migală pentru că o luăm numai la cuţitaş, spune Dumitru Streche, fermier din Mărăcineni.
Ceapa roşie de apă care se face în grădinile buzoienilor este cea mai gustoasă, spune Anica Streche.
E bogată în vitamine şi foarte rezistentă, dacă i se leagă codiţele. O dăm în depozite din toată ţara şi cu banii pe care îi luăm ne ocupăm de cultura de anul viitor, spune Anica Streche, legumicultor.
Istoria cepei de Buzău coboară mult în timp. Vorbim la început despre o ceapa albă, alungită, denumită popular „Bot de Vulpe“. Din ea a derivat ceapa roşie, după ce a fost încrucişată cu un soi adus din Ardeal. Această ceapă rezistă chiar de la o recoltare la alta, dar numai dacă nu este mişcată des din locul de depozitare.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A CEPEI PRIN RĂSAD (CEAPA DE APĂ)
cest mod de cultivare a cepei prin răsad se practică pe suprafeţe mici din cauza costului ridicat influenţat de producerea şi plantarea răsadului.
Pregătirea terenului toamna constă într-o lucrare de discuit pentru desfiinţarea culturii anterioare (varză, tomate, cartofi), apoi fertilizare de bază cu 250-300 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică, urmată de o arătură adâncă la 28-30 cm.
Pregătirea terenului primăvara
- afânarea superficială cu cultivatorul sau grapa cu discuri;
- fertilizarea de primăvară cu 200-250 kg/ha azotat de amoniu;
- erbicidarea la pregătirea patului germinativ cu 7-8 zile înainte de plantare;
- modelarea terenului se face în straturi înguste înălţate cu lăţimea la coronament de 50 cm.
Epoca de semănat - se seamănă în luna martie, începutul lunii aprilie cu circa 50-55 de zile înainte de plantare.
Modul de producere - răsadul poate fi produs pe straturi reci, cel mai des practicat sau în răsadniţe semicalde.
Semănatul se face în rânduri perpendiculare pe lungimea stratului la distanţa între rânduri de 4-5 cm şi la 0,5 cm pe rând.
Adâncimea de semănat se face la 2-3 cm apoi seminţele se acoperă cu 1 cm mraniţă pentru menţinerea umidităţii în sol la nivelul seminţelor, favorizând răsărirea uniformă.
Norma de sămânţă este de 3-4 kg seminţe pentru 1 ha de cultură (10-15g/m²). Pentru 1 ha de cultură sunt necesari 350-400 m² de răsad. Răsadul nu se repică, se îngrijeşte prin lucrări obişnuite: udare, fertilizare, tratamente preventive.
Pregătirea pentru plantare - răsadul este bun de plantare când are 3-4 frunze, după 50 de zile de la răsărit, are grosimea unui creion 4-5 mm, înălţimea de 15 cm, rădăcină sănătoasă, să nu fi început formarea bulbilor.În vederea plantării răsadurile se: sortează riguros, se scurtează rădăcinile la 5-6 cm iar, frunzele la o treime din lungimea lor, se mocirlesc (se introduc rădăcinile într-o mocirlă formată din pământ, dejecţii proaspete de bovine, apă şi insecticid având consistenţa unei smântâni care să adere pe rădăcini). Înainte cu o zi de plantare răsadurile se stropesc cu soluţie de zeamă bordeleză 0,5% sau cu alte fungicide pentru combaterea manei.
Înfiinţarea culturii
- Epoca de plantare - 10-30 mai până cel târziu în 10 iunie; Plantarea se face manual cu plantatorul pe suprafeţe mici sau mecanizat pe suprafeţe mari;
- Schema de plantare - câte 2 rânduri pe stratul îngust înălţat (50 cm lăţime) la 30 cm. între rânduri şi 10 cm. între plante pe rând;
- Adâncimea de plantare - se plantează la aceeaşi adâncime la care au fost produse răsadurile.
- Udarea de prindere - se aplică imediat după plantare printr-o udare prin aspersiune cu norme mici de apă 250-300 m³ apă/ha şi se repetă dacă este secetă;
- Completarea golurilor - se face cu răsad de aceeaşi calitate şi vârstă cu cel plantat;
- Prăşitul - se face superficial de câte ori este nevoie, în general se execută 2 praşile mecanice şi 1-2 praşile manuale la ceapa obţinută prin răsad;
- Fertilizarea suplimentară - la ceapa obţinută prin răsad se fac 2 fertilizări: prima fertilizare se face cu 80-100 kg/ha azotat de amoniu în momentul când plantele au 3-4 frunze aproximativ la 2-3 săptămâni de la plantare; a doua fertilizare se face la 3-4 săptămâni de la prima cu 120 kg/ha azotat de amoniu şi 90-100kg/ha sulfat de potasiu.
- Irigarea culturii - se aplică 2 udări pe lună pentru lunile: iunie, iulie şi august cu norme de 300-400 m³apă/ha.Irigarea se întrerupe cu cel puţin o lună înainte de recoltare;
- Combaterea bolilor şi dăunătorilor: se fac tratamente pentru mana cepei; pentru putregaiul alb se recomandă tratamente cu sulfat de cupru 1%; pentru combaterea dăunătorului – musca cepei se fac stropiri cu insecticide.
Tehnica recoltării - manual prin smulgere pe suprafeţe mici sau mecanizat cu MRC 1,2 pe suprafeţe mari. Bulbii se lasă 4-5 zile pe sol la soare pentru uscare, se curăţă de frunzele uscate şi se sortează pe calităţi.
Sursa: infobaragan.ro
agroromania.ro