Este o formă de coroană care se pretează la speciile sâmburoase, mai ales la prun, cais, piersic, la combinaţiile soi - portaltoi de vigoare mijlocie, mijlocie – mare.
Caracteristici:
- Trunchi de 50-60 cm
- Coroana prezintă 3 şarpante, inserate pe un ax foarte scurt, la 10-12 cm distanţă între ele şi dispuse uniform în jurul axului
- Fiecare şarpantă prezintă ramificaţii de ordinul II (subşarpante), dispuse bilateral altern, la 40-50 cm distanţă una de alta
- Înălţimea coroanei 2,5 – 3,5 m
- Scurtarea timpului de formare a coroanei (4 ani) şi grăbirea intrării pe rod a pomilor prin combinarea tăierilor în uscat cu cele în verde.
- Reducerea înălţimii pomilor (maxim 2,5 - 3 m) şi sporirea volumului productiv al coroanei prin introducerea celei de-a patra şarpante în structura coroanei. Aceasta va avea ca efect reducerea înălţimii pomilor prin răspândirea vigorii pe 4 direcţii de creştere (faţă de 3 în tehnologia clasică) şi sporirea volumului productiv al coroanei.
TĂIERI ÎN ANUL I
În perioada de repaus
După plantare se scurtează varga, cu 20 cm peste înălţimea dorită a trunchiului (în general, la 80 – 100 cm de la suprafaţa solului, în funcţie de vigoarea combinaţiei soi-portaltoi).
Dacă pomul are lăstari anticipaţi, plasaţi în poziţii corespunzătoare conform caracteristicilor coroanei, se pot păstra pentru formarea şarpantelor.
Citește și: OPERAŢIUNI TEHNICE PENTRU FORMAREA ŞI ÎNTREŢINEREA COROANELOR. Cum se efectuează corect dirijările și tăierile
În perioada de vegetaţie
Când lăstarii rezultaţi în urma scurtării vergii au 10 – 15 cm (în a doua jumătate a lunii mai) se aleg 4 lăstari laterali situaţi la 10 - 12 cm distanţă unul de altul şi se elimină ceilalţi lăstari pentru a nu concura creşterea lăstarilor viitoare şarpante (inclusiv lăstarul care tinde să refacă axul).
Dacă în urma scurtării nu a rezultat un număr suficient de lăstari se lasă un lăstar de prelungire a axului care va fi scurtat în perioada de vegetaţie (luna iunie) pentru a forţa ramificarea şi a forma şarpantele care lipsesc.
TĂIERI ÎN ANUL II
În perioada de repaus (de regulă către primăvară, în luna martie)
Se scurtează cei 4 lăstari – şarpante la 50-60 cm pentru a forma prima subşarpantă.
Pentru a deschide unghiul de ramificare al şarpantelor şi pentru a evita îndesirea interiorului coroanei scurtarea se va face deasupra unui mugure cu poziţie exterioară.
Citește și: TĂIERILE DE RODIRE. Cum recunoști ramurile fructifere. Cum se taie diferite tipuri de ramuri de rod
În perioada de vegetaţie
Dintre lăstarii care au rezultat în urma scurtării se alege un lăstar cu poziţie laterală exterioară (sfârşit de mai - început de iunie) pentru formarea primei subşarpante pe fiecare şarpantă şi un lăstar pentru prelungirea creşterii şarpantelor.
Se elimină lăstarii care au apărut în poziţii nedorite şi care îndesesc coroana.
Se elimină sau se ciupesc lăstarii care concurează elementele de schelet (lucrarea se repetă dacă este cazul).
TĂIERI ÎN ANUL III
În perioada de repaus
Se elimină lăstarii care nu sunt necesari în structura coroanei.
Se scurtează prelungirea şarpantelor la 40 – 50 cm faţă de prima subşarpantă, în vederea formării celei de a doua subşarpante.
În perioada de vegetaţie
Când lăstarii obţinuţi în urma scurtării au 10 – 15 cm (a doua jumătate a lunii mai) se aleg 2 lăstari pe fiecare şarpantă, unul pentru formarea celei de a doua subşarpante şi unul pentru prelungirea creşterii şarpantei.
Pentru a putea respecta dispunerea bilateral alternă a subşarpantelor se va alege un lăstar cu poziţie lateral, opus primei subşarpante.
Slimină lăstarii concurenţi şi cei care îndesesc coroana.
Se ciupesc lăstarii de pe şarpante şi subşarpante care nu fac parte din structura scheletului pentru o formare rapidă a semischeletului şi a ramurilor de rod (în prima jumătate a lunii iunie).
Dacă lăstarii de prelungire a şarpantelor depăşesc 40-50 cm lungime pot fi ciupiţi pentru a ramifica (până la sfârşit de iunie – început de iulie) în scopul formării celei de a treia subşarpante încă din anul III de la plantare.
TĂIERI ÎN ANUL IV
În perioada de repaus
Dacă a treia şarpantă a fost proiectată în verde, în anul III, se va alege: un lăstar dispus lateral extern opus celei de a doua subşarpante şi la distanţa de 40 cm de aceasta pentru formarea subşarpantei 3 şi un lăstar pentru prelungirea şarpantelor, care se va scurta la 30-40 cm pentru obţinerea subşarpantei 4.
Dacă subşarpanta 3 nu s-a proiectat prin tăieri în verde se vor scurta prelungirile şarpantelor pentru formarea subşarpantei 3, la 40 cm distanţă de cea anterioară.
Se elimină ramurile cu poziţie nedorită mai ales cele care au tendinţa de creştere către centrul coroanei.
În perioada de vegetaţie
Se procedează asemănător intervenţiilor din anul III, pentru obţinerea celei de a treia şi respectiv a patra subşarpante (în funcţie de ceea ce s-a obţinut în anul III).
De asemenea, se urmăreşte evitarea îndesirii coroanei prin eliminarea sau ciupirea lăstarilor cu poziţii nedorite, precum şi prin ciupirea lăstarilor care nu fac parte din elementele de schelet, pentru formarea şi garnisirea uniformă cu semischelet şi ramuri de rod.
Bibliografie: ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA PLANTAŢIILOR DE PRUN, CIREŞ, VIŞIN, COACĂZ NEGRU ŞI CĂPŞUN. Autori: Dr.ing. Dorin SUMEDREA, Dr.ing. Georgeta TEODORESCU, Dr.ing. Mihai IANCU, Dr.ing. Paulina MLADIN, Dr.ing. Ion DUŢU, Dr.ing. Mihaela SUMEDREA, Dr.ing. Pârvan PARNIA, Dr.ing. Adina PERIANU, Dr.ing. Mihai COMAN, Ec. Aurelian OLTEANU.