CULTURA CĂPȘUNULUI PE VERTICALĂ: Avantajele sistemului „Up & Down”

Sistemul „Up & Down” pentru cultura căpșunului în spații protejate este o tehnologie bazată pe cultivarea în suporturi suspendate, pe mai multe niveluri, care permite creșterea densității de plantare și optimizarea producției pe unitatea de suprafață.
 
Principiul tehnic constă în amplasarea a două sau mai multe rânduri de plante pe verticală, cu posibilitatea deplasării acestora pentru a crea spațiu de lucru. Eliminarea culoarelor fixe permite utilizarea aproape integrală a suprafeței serei pentru producție, ceea ce duce la creșterea densității culturii.
 
În sistemele clasice de seră, densitatea este, în general, de 6–8 plante/m², în timp ce în sistemele verticale de tip „Up & Down” aceasta poate crește la 20–50 plante/m², în funcție de configurația sistemului. În practică, aceasta înseamnă că o seră de 5.000 m² poate asigura o producție echivalentă cu aproximativ 1 hectar de cultură intensivă, datorită utilizării spațiului pe verticală.
 
Producția este direct influențată de densitate și de controlul factorilor de mediu. În condiții standard de seră, producția medie este de 0,6–0,7 kg/plantă și 10–15 kg/m²/an. În sisteme hidroponice optimizate, producția poate ajunge la 1–1,5 kg/plantă și 12–18 kg/m². În sistemele verticale, valorile frecvente sunt de 12–15 kg/m², iar în condiții foarte bine controlate pot depăși 18–20 kg/m².
 
Raportat la suprafață, acest lucru înseamnă că:

• pe 1.000 m² se pot obține 12–15 tone de căpșuni
• pe 5.000 m² producția poate ajunge la 60–75 tone/an
• echivalentul pe hectar poate depăși 120–150 tone în sisteme intensive

Calendarul de producție este flexibil și permite extinderea sezonului. Plantările realizate în perioada iunie–august permit intrarea pe rod după 60–90 de zile, iar producția poate continua din septembrie până în decembrie. În condiții de seră încălzită și iluminată, producția poate fi reluată în primăvară, ceea ce permite obținerea a două cicluri de producție pe an.
 
Controlul microclimatului este esențial pentru atingerea acestor niveluri de producție. Temperatura optimă este de 18–25°C ziua și 8–12°C noaptea, umiditatea trebuie menținută între 60 și 75%, iar nivelul de CO₂ poate fi crescut până la 800–1000 ppm pentru stimularea fotosintezei. Suplimentarea luminii cu 2–4 ore pe zi în perioadele cu radiație redusă contribuie la stabilitatea producției.
 
Fertilizarea se realizează prin fertirigare, cu un EC de 1,2–1,8 mS/cm și un pH de 5,5–6,5. Consumul de apă ajunge la 1–2 litri/plantă/zi, în funcție de faza de vegetație.
 
Alegerea soiurilor este un element decisiv pentru performanța sistemului. În practică, se utilizează combinații de soiuri remontante și unifere pentru a asigura continuitatea producției.
 
Soiurile remontante recomandate pentru sistemele intensive includ Amandine și Plared, caracterizate prin producție constantă și fructe ferme, potrivite pentru comercializare. Soiurile unifere, precum Donna și Duchesse, sunt apreciate pentru productivitatea ridicată și calitatea gustativă, fiind utilizate pentru producții timpurii sau concentrate.
 
În condiții tehnologice corecte, aceste soiuri pot produce între 0,8 și 1,2 kg de fructe pe plantă pe ciclu, în funcție de densitate și management.
 
În condițiile unei gestionări corecte, sistemul permite obținerea unor producții ridicate și stabile, adaptate cerințelor actuale ale pieței și orientate spre eficiență economică.
 
Sursa: Farelly Mitchell