Sparanghelul rezistă peste iarnă la temperaturile joase, prin organele subterane rizomi și prin rădăcină. Partea subterană este afectată de îngheț la temperaturi sub -5° C. Pe perioada iernii, planta poate fi protejată de îngheț prin mușuroire (bilonare). Creșterile tinere sunt afectate de ger la temperaturi mai mici de -1° C. Temperaturile optime de creștere și dezvoltare a sparanghelului sunt cele situate în intervalul 15-30° C.
Sparanghelul preferă solurile cu un pH între 6.5 și 7.5. Alege solurile fertile, bine drenate, care îi oferă condiții optime de creștere și dezvoltare. De asemenea, vegetează bine pe solurile mijlocii, cum sunt solurile lutoase, luto-argiloase și luto-nisipoase. Po solurile grele, argiloase, este recomandat să se cultive soiuri de sparanghel verde. Este recomandat ca solurile cu pânză de apă freatică la suprafață să fie evitate pentru cultura de sparanghel.
Citiți și: SPARANGHELUL DE LA LEOVA, ÎN CURÂND, PE RAFTURILE MAGAZINELOR
Planta de sparanghel nu suportă umezeala. Cultura de sparanghel se udă moderat, doar atunci când este necesar.
Sparanghelul are pretenții ridicate în ceea ce privește lumina. Planta vegetează în locuri însorite. Lăstarii comestibili de la soiurile albe de sparanghel se obțin prin etiolare – lipsa luminii – procedeu care se realizează printr-o bilonare efectuată primăvara. De asemenea, se poate realiza mulcire cu folie neagră sau alb-negru.
Cultivarea sparanghelului prin coroane (rădăcini)
Există două metode de cultivare a sparanghelului: prin semințe și prin coroane (rădăcini). Cultivarea sparanghelului prin coroane se realizează primăvara devreme. Planta se împarte în 3-4 lăstari cu rădăcini independente, care se vor tăia la nivelul rădăcinii.Sparanghelul verde se cultivă pe teren drept. Pentru cultivarea sparanghelului alb, se va face bilonare, pentru a împiedica pătrunderea luminii la lăstari. Astfel, aceștia rămân albi până când ajung la suprafața solului și sunt recoltați.
Pentru a obține o plantație de lungă durată, se recomandă efectuarea fertilizării de bază. Pentru aceasta se administrează gunoi de grajd bine descompus – 60-80 de tone la hectar, superfosfat – 400 kg la hectar, sulfat de potasiu descompus – 200 kg la hectar. Pe solurile acide se administrează, pe lângă cele menționate anterior, și 300 kg de amendamente cu calciu la hectar. Pregătirea terenului presupune desfundarea, la adâncimea de 35-40 cm, ocazie cu care se încorporează și îngrășămintele administrate anterior.
Pregătirea de primăvara timpuriu presupune lucrarea cu combinatorul și grăparea, pentru afânare și pentru a distruge buruienile. Deschiderea șanțurilor pentru plantare se face la un interval de 1,4-1,5 metri unul de altul, în funcție de cerințele mașinilor care vor fi utilizate în continuare. Dacă este posibil, orientarea șanțurilor se face pe direcția nord-sud. Șanțurile vor avea o adâncime de 35 cm, lățime de 35-40 cm și lungime în funcție de terenul pe care se va realiza cultura de sparanghel.
Dintre lucrările necesare pentru înființarea plantației de sparanghel face parte și pregătirea șanțurilor de plantare. Pentru acest pas, se realizează mobilizarea solului pe fundul șanțului, cu cazmaua, la o adâncime de 10-15 cm. Se distribuie gunoiul de grajd bine descompus, în strat de 10 cm grosime. Urmează crearea, pe fundul șanțurilor, a unor biloane de 7-8 cm înălțime, pentru plantare. Apoi se realizează pichetarea locurilor pentru plantare, longitudinal, pe mijlocul șanțului, la un interval de 40-50 cm, prin înfigerea unor picheți de lemn.
La o distanță de 1,4-1,5 metri între rânduri și 40-50 cm între plante pe rând se asigură o desime de 17,5-18 mii de plante la hectar. Numărul de plante la hectar influențează producția care se va obține.
Prin fasonarea puieților la plantare se înțelege înlăturarea, prin tăiere, a rădăcinilor răsucite și subțiri, scurtarea rădăcinilor prea lungi. Înainte de plantare, puieții se tratează împotriva rizoctoniozei cu hipoclorit de sodiu sau potasiu, timp de 10-15 minute. Apoi urmează tratamentul împotriva fuzariozei, prin îmbăierea puieților într-o soluție recomandată de către specialiștii fitosanitari.
Iată ce operații se urmează pentru plantarea puieților:
- puieții se așază în dreptul picheților de pe șanț, în direcția rândului, cu rădăcinile cât mai răsfirate
- rădăcinile se acoperă cu un strat de pământ, de 6 cm grosime
- stratul acoperitor se presează cu mâna, pentru a asigura un contact cât mai bun al rădăcinilor cu solul
- puieții plantați se udă cu aproximativ 2-5 litri de apă, în funcție de umiditatea solului
Lucrări de îngrijire a plantației de sparanghel
Cultura de sparanghel necesită anumite lucrări de îngrijire, care au loc de la înființarea culturii și până la intrarea în producție, care are loc în anul al treilea. Iată care sunt aceste lucrări necesare:Anul I:
- completarea golurilor
- udatul, care se realizează rar și doar în caz de secetă extremă
- plivitul
- cosirea tulpinilor în toamnă
- acoperirea rândurilor plantate cu gunoi păios sau cu frunze
- acoperirea treptată a șanțurilor cu pământ, astfel ca, până în toamna primului an, șanțul să rămână necompletat doar pe o adâncime de 10 cm
- se realizează aceleași lucrări ca în Anul I
- completarea șanțurilor până la nivelul suprafeței terenului
Anul al III-lea:
- se realizează aceleași lucrări ca în anii I și II
- primăvara se fertilizează, prin încorporarea o dată cu prima prăsilă, a 20 de tone de gunoi de grajd bine descompus
- confecționarea biloanelor pe direcția rândurilor de plante, cu înălțimea de aproximativ 35 cm, pentru a asigura condiții pentru înălbirea lăstarilor care vor crește. Pentru sparanghelul verde nu se realizează biloane pentru îngălbenire, ci doar pentru susținerea plantelor, astfel că, în cazul acestor soiuri, aceste biloane se realizează la o înălțime de 10-15 cm.
Pentru devansarea producției pot fi aplicate diverse metode, precum: mulcirea biloanelor, primăvara timpuriu, în cursul lunii martie, cu folie de P.E. neagră, de 30-50 microni grosime sau alte folii; confecționarea de tuneluri din folie de mase plastice, cu aportul căldurii solare; cultivarea în bacuri în incinte climatizate, asemănătoare sistemului de forțare a andivelor; cultivarea în solarii încălzite, în sistem foarte intensiv.
Recoltarea sparanghelului
Sparanghelul se recoltează în perioada 15 mai – 15 iunie, atunci când iese la suprafața biloanelor. Planta se taie la 20-22 cm. Se face o gropiță lângă lăstar și se taie la lungimea potrivită cu ajutorul unei unelte speciale.Recoltarea sparanghelului verde este mult mai ușoară. Singurul detaliu la care trebuie să ai grijă în cazul acestui tip de sparanghel este să nu lași solzii care acoperă lăstarii să se desfacă.
Sparanghelul este o plantă cu grad ridicat de perisabilitate. Odată recoltat, rămâne proaspăt 3-4 zile, dacă este ținut la temperaturi de 2-5° C.
La culturile de sparanghel din câmp deschis, recoltarea începe din al doilea an de la înființarea plantației și se realizează în fiecare an după. În anul trei, perioada de recoltare este de 20 de zile. În anii următori, această perioadă poate ajunge până la 40 de zile.
Sursa: PlantMaster