CUM AFECTEAZĂ PĂDUCHELE NEGRU DEZVOLTAREA CIREȘULUI ȘI PRODUCȚIA

Păduchele negru al cireșului (Myzus cerasi) începe să creeze probleme exact în perioada în care creșterile tinere sunt cele mai active, iar intervențiile întârziate devin tot mai greu de gestionat.
 
În această perioadă, în plantații pot fi observate frecvent vârfuri puternic deformate, frunze răsucite și colonii compacte de afide instalate în interiorul acestora. Deși la prima vedere atacul pare unul mai degrabă estetic, impactul asupra pomului poate deveni important, mai ales în cazul plantațiilor tinere sau al infestărilor puternice.
 
Păduchele negru colonizează în special țesuturile tinere și active metabolic, unde consumă cantități mari de sevă. Atacul provoacă răsucirea frunzelor și deformarea lăstarilor, ceea ce reduce capacitatea de fotosinteză și afectează dezvoltarea normală a pomului.
 
Specialiștiii atrag atenția că exact răsucirea frunzelor reprezintă una dintre cele mai mari probleme tehnologice în combaterea dăunătorului. Odată instalate în interiorul țesuturilor deformate, coloniile devin foarte bine protejate de contactul direct cu soluția de stropit, iar eficacitatea tratamentelor scade considerabil.
 
În practică, multe intervenții sunt efectuate prea târziu, când coloniile sunt deja compacte și bine protejate în interiorul frunzelor răsucite. În aceste condiții, inclusiv utilizarea unor produse eficiente poate oferi rezultate limitate.
 
Problema devine și mai importantă în cultura cireșului deoarece perioada până la intrarea fructelor în pârgă este relativ scurtă. Exact în apropierea acestei etape, populațiile de afide ajung frecvent aproape de vârful dezvoltării, însă opțiunile de intervenție devin tot mai limitate din cauza timpului de pauză până la recoltare.
 
În cazul multor insecticide cu eficacitate ridicată asupra afidelor, timpul de pauză poate ajunge frecvent la 14–21 de zile. Din acest motiv, tratamentele trebuie corelate foarte atent cu perioada estimată a recoltării, pentru a evita riscul apariției reziduurilor în fructe.
 
În practică, substanțele active pe bază de flonicamid s-au remarcat în special în situațiile în care coloniile sunt deja dezvoltate, iar frunzele sunt puternic răsucite. Produsele cu acțiune sistemică și translaminară reușesc să pătrundă mai eficient către afidele protejate în interiorul țesuturilor deformate.
 
În schimb, atunci când atacul este surprins foarte devreme, înainte de deformarea accentuată a frunzelor, pot fi utilizate eficient și produse cu acțiune de contact, inclusiv substanțe active precum deltametrin, lambda-cihalotrin sau gamma-cihalotrin. În aceste situații, controlul este mai ușor, iar flexibilitatea tratamentelor este mai mare inclusiv din perspectiva timpului de pauză până la recoltare.
 
În livezile cu presiune ridicată de afide, specialiștii recomandă alternarea substanțelor active și evitarea utilizării repetate a aceleiași grupe chimice, pentru a reduce riscul apariției rezistenței.
 
Totodată, eficacitatea tratamentului depinde foarte mult și de calitatea aplicării. Soluția trebuie direcționată exact către vârfurile tinere de creștere, acolo unde afidele formează primele colonii și unde începe deformarea frunzelor.
 
În condițiile unui atac puternic și ale unor intervenții întârziate, controlul complet al populației devine dificil, iar în multe situații sunt necesare două tratamente succesive, la interval de 7–10 zile, pentru reducerea eficientă a infestării.

Sursa: Agromentor