În mod fiziologic, tomatele formează flori hermafrodite, capabile de autopolenizare. Totuși, eficiența procesului depinde de mai mulți factori: calitatea polenului, temperatura mediului, umiditatea relativă, vigoarea plantei și prezența agenților de polenizare. Atunci când unul sau mai mulți dintre acești parametri sunt compromiși, planta înflorește fără a produce fructe viabile.
Stresul termic afectează polenul: praguri critice pentru fertilitate
Tomatele sunt sensibile la extremele termice. Polenul își pierde viabilitatea la temperaturi peste 30–32°C în timpul zilei sau sub 13°C pe timp de noapte. În aceste condiții, florile rămân sterile și cad, fără a forma fruct. În spațiile protejate (solarii, sere), lipsa unei ventilații corecte poate menține temperaturile peste pragurile critice pe tot parcursul zilei, amplificând stresul.
Nutriția dezechilibrată duce la vegetație excesivă și inflorescențe sterile
Aplicarea în exces a îngrășămintelor azotate stimulează creșterea vegetativă în detrimentul proceselor de reproducere. În paralel, carențele de bor și calciu — elemente implicate în dezvoltarea florală și formarea fructelor — sunt adesea întâlnite în solurile slab tamponate sau în fermele care nu aplică fertilizări foliare adaptate fenofazelor. Un aport echilibrat de N-P-K, cu accent pe potasiu și microelemente în perioada de înflorire, este esențial pentru legarea fructelor.
Deficiențe de polenizare în spații închise
Chiar dacă tomatele sunt autogame, condițiile din solar reduc dispersia naturală a polenului. Umiditatea ridicată împiedică uscarea și eliberarea grăunciorilor de polen, iar lipsa insectelor polenizatoare afectează suplimentar randamentul. Fermierii pot recurge la stimularea mecanică a polenizării – scuturarea tijelor florale sau polenizarea manuală – pentru a suplini această deficiență.
Udarea inegală și salinitatea solului afectează viabilitatea florală
Stresul hidric și salin, cauzat de udări neregulate sau de apă cu conductivitate ridicată, influențează negativ absorbția nutrienților și metabolismul plantei. Consecința este formarea de flori mici, slab dezvoltate, care cad prematur. Se recomandă monitorizarea umidității solului, aplicarea de irigații frecvente și cantitative, precum și testarea periodică a apei de irigare.
Soluții agrotehnice recomandate
- Reglarea microclimatului din solar prin deschidere laterală și ventilație forțată;
- Aplicarea biostimulatorilor în perioada de stres termic (acid salicilic, aminoacizi);
- Corectarea carențelor prin fertilizare foliară cu calciu, bor și potasiu;
- Stimularea polenizării manuale în condiții neprielnice;
- Evitarea excesului de azot după faza de creștere vegetativă.
Înflorirea fără fructificare la tomate este un indicator de stres fiziologic. Managementul atent al nutriției, apei, temperaturii și polenizării este crucial pentru o cultură productivă. Intervențiile corecte și la timp pot transforma o cultură cu potențial compromis într-o recoltă de succes.