Din punct de vedere științific, nu este o problemă foarte bine determinată încă. Cert este că aceste situații se întâmplă mai des la soiul de mur Arapaho, plantat în zonele nordice, unde perioada de vegetație este mai scurtă și fluctuațiile de temperatură destul de mari: nopți reci și temperaturi ridicate în timpul zilei. La noi în țară, adesea, se întâmplă în zonele unde plantațiile se află pe văi, tot din motivul acestor diferențe de temperaturi, în special primăvara sau toamna, precizează specialistul.
Potrivit expertului, sunt doi factori declanșatori ai problemei: factorul endogen și factorul exogen. De factorul endogen este responsabil stresul termic al plantelor, iar cel exogen se referă la stresul hidric. Alte motive din care se usucă vârfurile lăstarilor ar fi lipsa luminii, umbrirea lăstarilor de rod, și tăierile în verde la timpul nepotrivit.
Vârfurile lăstarilor se pot ofili din cauza stresului pe care îl are planta în urma fluctuaților de temperatură, stresul termic. În condițiile de stres, plantele măresc secreția de substanțe hormonale care micșorează procesul vegetativ. Soiul Arapaho este unul mai predispus la acest stres, motiv din care cultivatorii de la noi au înregistrat această problemă. Unul din inhibitorii de creștere pe care îi secretă planta este etilena. S-a constatat că plantele produc mai multă etilenă decât au ele nevoie pentru a-și regla creșterea și dezvoltarea.
Pe tot parcursul creșterii și dezvoltării plantelor, frunzele tinere de la vârful plantelor, inclusiv și a celor laterale, produc mai multă etilena în comparație cu celelalte frunze. Din acest motiv, preponderent suferă apexul si apoi se amplifica și coboară în josul plantei.
Un alt factor este cel exogen, stresul hidric al plantelor: când avem surplus sau lipsă de apă în sol. În situații de secetă, are loc compostarea solului, care duce la lipsa de oxigen și, în continuare, la surplusul de CO2 și, ulterior, la producerea etilenei în plantă. Atunci când este surplus de apă, planta, la fel, pentru a opri creșterea, elimină etilenă și ajungem la aceleași efecte – uscarea vârfurilor lăstarilor.
O altă cauză este lipsa luminii(umbrirea). În această situație, frunzele secretă mai multe auxine, care au asupra plantei același efect pe care îl au ierbicidele. În astfel de condiții, se pot usca inclusiv lăstarii (ciorchinele) de rod la lăstarii bianuali care se află mai la umbră.
De asemenea, trebuie să menționăm aici și factorul uman, mai exact, tăierile în verde. Efectuate la timpul nepotrivit, tăierile în verde ale murului pot avea mai mult un efect negativ decât pozitiv asupra plantei. Tăierile în perioada de stres a plantei vor duce la îngălbenirea frunzelor și uscarea vârfurilor pentru că, în astfel de perioade, planta își concentrează procesul de fotosinteză spre consolidarea rădăcinilor, mai puțin spre dezvoltarea lăstarilor anuali.
Pentru a demonstra că anume etilena este motivul ofilirii vârfurilor, am cumpărat acești inhibitori de creștere, sau făcut mai multe experiențe în urma cărora s-au confirmat cele enumerate mai sus.
Un alt motiv, la fel de important este și Dioxidul de carbon, care, în condițiile schimbărilor climatice, acționează negativ nu doar asupra omului, dar și a plantelor. Se acumulează în sol o cantitate mai mare de CO2, la care se adaugă și cel eliminat de rădăcinile plantelor, astfel se mărește pH-ul soluției solului ce acționează negativ asupra plantelor, menționează expertul.
Concentrația mărită de CO2 duce, de asemenea, la modificări în compoziția chimică a țesuturilor plantelor. Datorită activității fotosintetice crescute, carbohidrații nestructurali ai frunzelor (zaharuri și amidon) pe unitate de suprafață a frunzei cresc în medie cu 30-40% sub CO2 ridicat. (Ainsworth 2008; Ainsworth & Long 2005). Conținutul de azot din frunze în țesuturile plantelor scad în mod obișnuit la concentrații ridicate de CO2, azotul pe unitate de masă frunzelor scăzând în medie cu 13% (Ainsworth & Long 2005). Această scădere a azotului tisular se datorează probabil mai multor factori: diluarea azotului din concentrațiile crescute de carbohidrați; scăderea absorbției de minerale din sol, deoarece conductanța stomatică scade și plantele absorb mai puțină apă (Taub & Wang 2008); și scăderea ratei de asimilare a nitratului în compuși organici (Bloom et al. 2010).
Pentru a recomanda fermierilor niște preparate chimice ce ar împiedica procesul de uscare a vârfurilor lăstarilor mai sunt necesare studii și cercetări, susține specialistul, dar sunt o serie de măsuri agrotehnice pe care producătorii le pot pune în practică.
- Aș recomanda producătorilor de mur să mențină umiditatea optimă din plantații.
- Să fie decompactat, aerisit solul, mai ales cele lutoase.
- Tăierile în verde pe timp de secetă este de dorit să fie evitate. Acest lucru se face atunci când procesul de creștere a plantei este echilibrat.
- Tulpinile de 1 și 2 ani să fie expuse razelor solare, să nu se umbrească una pe alta, a specificat Dumitru Trocin.