Fermierii chinezi stropesc recoltele cu substanţe interzise în alte ţări. De asemenea, pământul conţine metale grele precum arsenic şi cadmiu. Aşadar, nu e de mirare că gustul usturoiului chinezesc împrumută din „calităţile” solului în care creşte.
După recoltare, usturoiul este dat prin clor (da, aţi auzit bine, clor). Chinezii se pare că au o obsesie pentru albirea alimentelor (în special usturoiul, făina, zahărul, sarea şi orezul) cu dioxid de clor sau peroxid de benzoil, pentru a le face mai „atractive” şi mai „sănătoase” în ochii consumatorilor.
Pentru ca usturoiul să nu încolţească şi pentru a ține la distanţă insectele, mai ales că va fi depozitat pe perioade lungi, se folosesc inhibitori de creştere care au la bază hormoni sau diverse substanţe chimice.
Apoi, usturoiul este adus în magazinele din toată lumea, proces care poate dura până la o lună, din cauza transportului cu vaporul din China.
Usturoiul fără „mustăți”, un indiciu că alimentul este toxic!
Deoarece producătorii ştiu că regulile de trecere a vămii sunt destul de stricte în privinţa conţinutului de chimicale, ei elimină cu orice preţ rădăcinile usturoiului, pentru a îndepărta orice urmă de pământ infestat.Data viitoare când cumperi usturoi din magazine, verifică dacă usturoiul are acele „mustăţi” şi ţine minte că lipsa lor denotă un conţinut ridicat de substanţe toxice.
Peste 80% din cantitatea de usturoi care se găseşte în toate magazinele din lume provine din China.
Pentru a te asigura că mănânci natural, cel mai bine este să te aprovizionezi din surse sigure, locale, sau să-ţi cultivi propriul usturoi. Poţi face asta inclusiv într-un ghiveci, pe balcon, dar ai grijă ca bulbii să provină de la cultivatori certificaţi sau de la ţărani care încă nu s-au lăsat prinşi de mirajul recoltelor bogate şi rezistente la dăunători.