FERTILIZAREA CĂPȘUNULUI CU CENUȘĂ: Efecte asupra solului și aplicare corectă

Utilizarea cenușii de lemn în cultura căpșunului este o practică cunoscută, însă eficiența acesteia depinde de compoziția solului, momentul aplicării și modul de utilizare. Cenușa nu este un fertilizant complet, dar poate contribui la corectarea unor dezechilibre nutriționale și la îmbunătățirea reacției solului.
 
Cenușa de lemn conține în principal potasiu, calciu, fosfor și microelemente precum magneziu, bor și zinc, însă nu conține azot. Conținutul ridicat de potasiu o face relevantă pentru cultura căpșunului, în special în fazele de înflorire și fructificare, când acest element contribuie la formarea fructelor, acumularea zaharurilor și creșterea rezistenței plantelor.
 
Un efect important al cenușii este asupra reacției solului. Aceasta are caracter alcalin și poate crește pH-ul, fiind utilă în solurile acide. În același timp, aplicarea excesivă poate duce la alcalinizare și la blocarea unor elemente nutritive, în special a fosforului și microelementelor.
 
Din punct de vedere al conductivității electrice (EC), cenușa crește concentrația de săruri în soluția solului. Aplicată în cantități moderate, poate stimula disponibilitatea unor elemente, însă în doze mari poate duce la creșterea EC și la stres osmotic pentru plante, afectând absorbția apei și dezvoltarea rădăcinilor.
 
Aplicarea se face, de regulă, pe sol uscat, urmată de încorporare ușoară sau udare. În plantațiile de căpșuni, cenușa poate fi distribuită între rânduri sau în jurul plantelor, evitând contactul direct cu coletul. Momentul optim este înainte de pornirea în vegetație sau după recoltare, când plantele își refac rezervele.
 
Dozele trebuie adaptate în funcție de tipul solului. În general, se recomandă cantități moderate, de ordinul a 100–200 g/m², aplicate fracționat. În solurile deja alcaline sau cu conținut ridicat de calciu, utilizarea cenușii nu este recomandată.
 
Cenușa nu poate înlocui fertilizarea de bază, în special aportul de azot, necesar pentru creșterea vegetativă. De aceea, utilizarea acesteia trebuie integrată într-un program echilibrat de nutriție, bazat pe analiza solului și pe necesarul specific al culturii.
 
În condițiile unei aplicări corecte, cenușa poate contribui la îmbunătățirea fertilității solului și la susținerea proceselor de fructificare, însă utilizarea necontrolată poate genera dezechilibre chimice și reduce eficiența nutrițională a culturii.