PUTREGAIUL RĂDĂCINII ȘI AL COROANEI LA SÂMBUROASE (PHYTOPHTHORA SPP. BARY). Simptome, răspândire, combatere

Denumire populară: putregaiul rădăcinii și al coroanei la sâmburoase, cauzat de organismele dăunătoare Phytophthora spp. (Phytophthora Root şi Crown Rots).

Plante gazdă: Au fost raportate pierderi la toate speciile de sâmburoase, putând fi afectaţi copaci de toate vârstele. Adesea, boala duce la moartea copacilor infectaţi.

Simptome

Simptomele bolii apar pe părţile aeriene adesea sub formă de:

• creşteri insuficiente ale lăstarilor; frunzele fiind de obicei, rare, mici și clorotice; fructele pot fi subdimensionate, intens colorate și arse de soare
• pe măsură ce boala progresează, are loc devitalizarea lăstarilor şi a crengilor, adesea însoțită de arsuri ale scoarței expuse și de invazii secundare ale insectelor de scoarţă
• frecvent, pomii mor în săptămâni sau luni de la primele simptome, dar în alte cazuri declinul copacului este progresiv, întinzându-se pe mai multe sezoane de creștere. Declinul tinde să fie mai rapid în pepiniere și în livezi tinere, decît la pomii mari, bine dezvoltaţi.

Dacă sistemul radicular este infectat toamna, este posibil ca simptomele supraterane să nu apară până în următorul sezon.

Pomii cu simptome aeriene de declin, pot prezenta şi simptome subterane, care sunt:

• declinul sistemului radicular și/sau al bazei trunchiului aproape de sol
• scoarța afectată este distrusă și capătă diferite nuanțe de maro; decolorarea se poate extinde în straturile exterioare ale țesutului subțire de xilem
• pomii afectați de boală au adesea puține rădăcini care asigură nutriţia, iar aceste rădăcini sunt adesea degradate, având o coloraţie maro închis până la negru în cortex și stem
• rădăcinile afectate sunt inițial ferme sau fragile / sfărâmicioase.

Pe măsură ce descompunerea se extinde, se dezvoltă o formă de cancer, adesea însoțit de mucilagii având formă sferică sau de filamente, care sunt secretate de coaja afectată. Cancerele au margini bine delimitate, sunt evidente când scoarţa exterioară este răzuită pentru a descoperi limitele necrozei (diverse nuanțe de maro) și ale țesutului sănătos (alb până la verzui). La exterior ţesutul prezintă, uneori, diferite nuanțe de decolorare, aspect rezultat din succesiunea colonizării / infectării țesuturilor. Cancerele se pot extinde lateral până la înconjurarea completă a pomului, ducând la moartea acestuia. Atacul este limitat pînă la țesutul subteran al trunchiului, dar uneori se extinde vertical, în sus, pe trunchi și, ocazional, pe ramuri de schelet (şarpantă).

Mod de răspândire

Speciile de sâmburoase sunt expuse la inocul de Phytophthora spp. în mod obişnuit. Câteva organisme Phytophthora spp. - incluzând P. cactorum, P. megasperma și P. syringae - pot fi endemice în multe soluri temperate.

Când condițiile permit, infecția este inițiată în țesuturile rădăcinii, ale coroanei, ale trunchiului sau ale ramurilor de schelet. Dovezile sugerează că zoosporii sunt, de obicei, principalii agenți ai infecției, dar și alte propagule pot să infecteze.

De asemenea, inoculul se poate stabili, în zonele cu livezi prin intermediul: solului, apei (apa de irigare din râuri, canale și iazuri sau apa de inundație pot fi contaminate cu Phytophthora spp.), vântului şi a materialului vegetal infestat.

Extinderea bolii este influențată de:

1. predispoziţia gazdei: studiile indică că piersicii sunt supuşi unor variații sezoniere de susceptibilitate la P. citricola, cu un maxim în timpul sezonului de creștere și cu un minim în perioada de repaus vegetal.
2. virulența speciilor de Phytophthora
3. condițiile de mediu: incidența și severitatea putregaiurilor Phytophtora ssp. sunt strâns legate de umiditatea solului. Episoadele de saturație a solului, precum şi durata acestora, stimulează producția, eliberarea și motilitatea zoosporilor de Phytophthora spp., dar variaţii foarte mici ale apei din sol pot reduce sau pot împiedica radical eliberarea și motilitatea zoosporilor.

Între episoadele de dispersie și infecție, Phytophthora spp. poate supraviețui temporar, ca miceliu, în țesutul gazdă. Oosporii și clamidosporii rezistenţi ai unor organisme Phytophthora spp. Le asigură persistenţa în sol sau în țesutul gazdă timp de mai mulți ani.

Măsuri de management

Măsurile preventive

1. managementul prudent al apei prin: reducerea la minimum a frecvenței și a duratei perioadelor de saturație a solului; înfiinţarea livezilor pe soluri bine drenate; plantarea pomilor pe rigole înălţate pentru a facilita drenarea apei; amplasarea sau direcționarea aspersoarelor astfel încât să se evite depunerea și acumularea de apă în zonele de bifurcare unde se îmbină şarpantele cu trunchiul, precum și aproape de sistemul radicular; irigarea să se facă în funcție de necesități.
2. selecția de portaltoi: pierderile sunt mai mici la caişii altoiți pe portaltoi Nemaguard, Myrobalan sau Marianna 2624, la cireșii altoiţi pe portaltoi Stockton Morello sau Colt sau la prunii altoiţi pe portaltoi Myrobalan, Myrobalan 29 C sau Marianna 2624. La plantare, punctul de grefă dintre portaltoi și altoi trebuie să fie poziţionat la câțiva centimetri deasupra liniei solului.

Măsuri curative: Tratamentele chimice.

Bibliografie: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORIILOR LA SPECIILE SÂMBUROASE