Tăierile la măr reprezintă o verigă tehnologică esențială în managementul livezii, cu rol decisiv în reglarea raportului dintre creșterea vegetativă și fructificare. Aplicate corect, acestea influențează direct mărimea, calitatea și uniformitatea producției, dar și longevitatea plantației.
Perioada optimă pentru executarea tăierilor este sfârșitul iernii – lunile februarie și martie – în repaus vegetativ, înainte de pornirea în vegetație. Intervențiile trebuie realizate în zile fără ger puternic, evitând temperaturile sub -5°C, pentru a preveni afectarea țesuturilor și apariția necrozelor la nivelul rănilor. Lipsa frunzelor permite o evaluare clară a arhitecturii coroanei și identificarea corectă a elementelor de rod.
Obiectivul principal al tăierilor este menținerea unei coroane echilibrate, bine luminate și aerisite. Lumina este factor determinant în diferențierea mugurilor de rod, iar umbrirea excesivă duce la deplasarea zonei productive spre periferia coroanei și la alternanța de rodire. De asemenea, o coroană aerisită reduce umiditatea internă și implicit presiunea bolilor precum rapănul sau făinarea.
Citește și: TĂIEREA FORMAȚIUNILOR DE ROD LA MĂR, PĂR, GUTUI ȘI SÂMBUROASE
În practică, tăierile încep cu eliminarea ramurilor uscate, bolnave sau rănite. Se îndepărtează ramurile concurente axului central, cele orientate spre interior, ramurile care se încrucișează sau formează unghiuri ascuțite, precum și lăstarii lacomi cu creștere verticală. Se menține un singur ax central, iar șarpantele trebuie distribuite uniform în spațiu.
Un aspect tehnic important îl constituie diferențierea mugurilor. Mugurii vegetativi sunt ascuțiți și mai mici, în timp ce mugurii de rod sunt rotunjiți și mai voluminoși. Tăierile incorecte care elimină excesiv mugurii de rod pot reduce producția în anul respectiv, în timp ce o supraîncărcare cu muguri de rod poate conduce la fructe mici și epuizarea pomului.
Tehnologia tăierilor diferă în funcție de tipul de fructificare al soiurilor. Soiurile de tip Spur, precum Goldenspur sau Starcrimson, fructifică preponderent pe țepușe și pinteni situați aproape de ax, datorită internodurilor scurte. La aceste soiuri este necesară rărirea formațiunilor de rod pentru a evita supraîncărcarea și reînnoirea ramurilor de semischelet la 4–5 ani.
Citește și: FORMA DE COROANĂ POTRIVITĂ PENTRU LIVEZILE SUPERINTENSIVE
Soiurile de tip Parmen auriu, cum sunt Belle de Boskoop sau Calvil de zăpadă, fructifică pe lemn de 2–5 ani și pe nuielușe, iar zona de rod se îndepărtează lent de centrul coroanei. Tăierile urmăresc menținerea echilibrului între creștere și fructificare și corectarea poziției șarpantelor.
La soiurile de tip Standard, precum Golden Delicious, Ionatan și Idared, capacitatea ridicată de lăstărire determină îndepărtarea rapidă a zonei productive de ax. Sunt necesare tăieri regulate de reînnoire și eliminarea ramurilor concurente pentru a menține activ lemnul roditor.
Soiurile de tip Granny Smith prezintă o creștere acrotonică accentuată, ceea ce impune intervenții mai energice pentru stimularea ramificării laterale și limitarea alungirii excesive a axului central. Reînnoirea periodică a ramurilor de semischelet este esențială pentru menținerea unei zone productive apropiate de centrul coroanei.
În cazul soiurilor columnare, precum Wijcik, tăierile sunt minime. Se elimină doar ramurile uscate sau eventualii lăstari laterali pentru a păstra forma specifică și pentru a evita îndesirea excesivă.
Specialiștii recomandă utilizarea uneltelor bine ascuțite și dezinfectate, efectuarea tăierilor la inel fără a lăsa cioturi și respectarea unghiurilor naturale de creștere. Tăierile excesive pot provoca reacții vegetative puternice, cu dezvoltarea de lăstari lacomi și reducerea potențialului de rodire.
Prin aplicarea diferențiată a tăierilor, adaptată tipului de fructificare și vigoarei pomului, se asigură stabilitatea producției, calitatea fructelor și eficiența economică a livezii pe termen lung.
TĂIERILE LA MĂR: Reguli esențiale pentru formarea coroanei și fructificare