Gestionarea corectă a formațiunilor de rod este esențială pentru menținerea productivității livezilor și pentru asigurarea unui echilibru între creștere și fructificare. La speciile pomicole, formațiunile de rod evoluează diferit în funcție de specie, vârstă și încărcătura de fructe, iar lipsa intervențiilor duce, în timp, la îmbătrânirea vetrelor de rod și la scăderea producției. În continuare sunt prezentate principalele forme specifice de creștere și lucrările recomandate pentru regenerarea lor.
Bursa – element de bază al rodului la semințoase
Bursa este o formațiune de rod specifică în special mărului și părului și apare pe țepușe, nuielușe sau mlădițe. Aceasta se formează la baza mugurilor floriferi care au fructificat și reprezintă un punct de plecare pentru rodul din anii următori. La gutui și moșmon, bursa are un aspect diferit, fiind mai alungită și având forma caracteristică de măciulie.
În primii ani de fructificare, bursa este activă și contribuie la producții constante. Odată cu trecerea timpului și cu acumularea mai multor cicluri de rod, bursa îmbătrânește, devine mai slab aprovizionată cu substanțe nutritive și generează fructe mai mici sau de calitate inferioară. În aceste condiții, este necesară intervenția prin tăieri de regenerare, care să stimuleze apariția unor noi formațiuni de rod.
Citește și: TĂIERILE DE RODIRE LA PRUN. Întreținerea și reîntinerirea pomilor
Coarnele de melc – particularitate la gutui și moșmon
Coarnele de melc sunt lăstari noi, specifici gutuiului și moșmonului, care se dezvoltă din bursa veche și se recunosc ușor după forma lor curbată. Acestea sunt foarte productive într-o primă etapă, asigurând fructificarea pe parcursul mai multor ani.
După aproximativ 3–5 fructificări, coarnele de melc își pierd vigoarea, iar capacitatea de a susține fructe de calitate scade. În această fază, menținerea lor pe pom conduce la aglomerarea coroanei și la slăbirea proceselor de regenerare. De aceea, se recomandă tăierea lor periodică, până la o ramificație tânără sau chiar de la bază, pentru a favoriza apariția unor lăstari noi și a unor formațiuni de rod tinere.
Ramificațiile fructifere – semn al îmbătrânirii vetrei de rod
Ramificațiile fructifere apar ca rezultat al unirii mai multor burse succesive și reprezintă o etapă avansată în evoluția vetrei de rod. La măr, acestea pot susține între 4 și 5 fructificări, iar la păr între 5 și 6 fructificări, după care eficiența lor productivă scade vizibil.
Citește și: METODE IMPORTANTE DE TĂIERE: Tăierea de muguri superiori, Tăierea cu număr redus de nuiele
O vatră de rod îmbătrânită se recunoaște prin ramuri scurte, noduroase, cu muguri slab dezvoltați și cu fructe de dimensiuni reduse. În această situație, simpla păstrare a ramificației nu mai este justificată. Intervenția corectă constă în tăierea vetrei de rod până la o ramură mai tânără sau în eliminarea completă a acesteia, pentru a permite regenerarea coroanei și redistribuirea resurselor nutritive către formațiuni noi.
Ramurile buchet – formațiuni tipice la sâmburoase
La speciile sâmburoase, rodul se realizează frecvent pe ramuri buchet. Acestea sunt formațiuni scurte, de regulă cu lungimi cuprinse între 8 și 12 cm, și prezintă un mugur vegetativ în vârf, în jurul căruia se grupează între 3 și 7 muguri floriferi.
Ramurile buchet au o importanță deosebită în realizarea producției, însă sunt sensibile la supraîncărcare și la îmbătrânire. Dacă nu sunt gestionate corespunzător, ele pot degenera sau se pot usca treptat. Prin tăieri moderate și prin menținerea unui echilibru între ramurile tinere și cele productive, se poate asigura o fructificare constantă și de calitate.
Importanța intervențiilor de regenerare
În toate cazurile prezentate, principiul de bază este același: formațiunile de rod nu sunt permanente și trebuie reînnoite periodic. Lipsa tăierilor de regenerare conduce la îmbătrânirea pomului, la alternanța de rod și la scăderea randamentului economic al livezii.
Intervențiile corecte, adaptate fiecărei specii și fiecărei forme de creștere, permit menținerea unei coroane aerisite, a unui raport echilibrat între creștere și rodire și, în final, obținerea unor producții stabile și de calitate superioară.
TĂIEREA FORMAȚIUNILOR DE ROD LA MĂR, PĂR, GUTUI ȘI SÂMBUROASE