Cultivarea vinetelor - Cerinţe faţă de mediu
Vinetele necesită condiţii mai calde comparativ cu alte specii din familiea Solanaceae (de exemplu, tomatele sau ardeii). Seminţele germinează la o temperatură de 24–32°C. Temperatura optimă pentru creștere este de 21–30°C, dar plantele pot rezista la temperaturi ≤ 35°C. La temperaturi de < 10°C și la > 40°C, creșterea stagnează, iar florile avortează și cad.Zonele însorite sunt necesare pentru dezvoltarea normală a culturii vinetelor. Plantarea la densitate mare, crearea de umbră excesivă trebuie să fie evitate, deoarece florile pot fi avortate și fructele rămân mici. În sere, în perioadele de lumină scăzută, fructificarea nu va avea loc și florile vor cădea. Intensitatea minimă a luminii este de 8 000 lux perioada de pentru înflorire, dar pentru fructificarea corespunzătoare trebuie să fie de 20 000-40 000 lux.
Răsad de vinete
Răsadurile altoite sau nealtoite pot fi utilizate pentru plantare. Plantele altoite sunt mai viguroase, generând cu 34,1–43,3% mai multe fructe decât răsadurile nealtoite în producţia de seră (Khah, 2011). Răsadurile altoite sunt permise în cultivarea organică (biologică), unde ajută la prevenirea atacului de Verticillium și Meloidogyne. Portaltoaiele potrivite pentru altoire sunt tomatele rezistente (KNVF și Kyndia F1) sau rudele sălbatice de vinete (Solanum torvum și S. integrifolia) (Chaux și Foury, 1994).
Răsadurile sunt răsădite atunci când au 50-60 de zile, 20-25 cm înălţime și sunt cu 6-7 frunze. În toate cazurile, este esenţial să se cunoască detaliile biologice ale plantei și cerinţele sale specifice, în ceea ce privește lumina, temperatura, umiditatea și nutriţia.
Plantarea răsadului de vinete
Densitatea plantelor depinde de vigoarea hibridului, tipul construcţiei (seră, tunel), lungimea ciclului de cultură și tehnologia aplicată (cultura solului, câmpul de formă regulată şi neregulată, substraturi de nutrienţi ai culturilor, NFT). De exemplu, la cultivarea în sol pentru primul ciclu în sere, densitatea optimă este de 2,1 plante/m2, în timp ce în tunelurile joase este de 2,66–2,77 plante m2 (figura 4). În sistemele de cultură fără sol, densitatea poate fi de 1,6-2,5 plante/m2 (Iapichino și colab., 2007).Densităţi mai mari pot provoca probleme, în special în timpul fructificării intense – inducerea ventilaţiei inadecvate, iluminarea slabă și umiditatea crescută, ducând la dezvoltarea bolilor sau a atacurilor dăunătorilor.
Tăierea/Rărirea
Intensitatea de tăiere/rărire afectează în mod semnificativ cantitatea și epuizarea plantelor cultivate în spaţii protejate. Cea mai mare recoltă timpurie de fructe a fost atinsă la plantele care au 1, 2 și 3 lăstari. Tăierea intensă a plantelor – cu o singură tulpină centrală– a dus la o reducere a numărului de fructe ce pot fi comercializate.
Cea mai mare recoltă a fost obţinută din plante tăiate care aveau două (3,82 kg/m2), trei (3,98 kg/m2 ) și patru (3,87 kg/m2 ) lăstari de ghidare. O singură reducere de vârf efectuată după prima recoltare de fructe nu a afectat roada comercializabilă și numărul de fructe (Buczkowska, 2010).
Cele mai mari fructe – atât la recoltarea timpurie, cât și la cea totală – au fost produse de plantele cu două tulpini (lăstari), cu al doilea lăstar provenind din al șaselea nod (Ambroszczyk, 2008).
Abordarea managementului plantelor depinde de sistemul în creștere și de obiectivele precise ale culturii:
- Tunele joase sau sere neîncălzite: Legaţi ramura, lăsaţi o singură floare, eliminaţi toţi lăstarii până la prima floare; tăiaţi ramurile după 2–3 flori; eliminaţi din tulpină toate frunzele bolnave și îmbătrânite.
- Culturi de seră cu ciclu prelungit: la aproximativ 2 luni de la plantare (martie), menţineţi încărcarea fructelor la minimul necesar pentru a permite o mai bună dezvoltare a ramurilor fructifere.
După luna mai, lăsaţi fructele și 3-4 ramuri secundare. Eliminaţi florile de la baza frunzei, lăsându-le doar pe cele mai dezvoltate. Cu aproximativ 40 de zile înainte de sfârșitul culturii, tăiaţi plantele pentru a opri creșterea braţelor principale și pentru a preveni apariţia de flori noi. Eliminaţi frunzele îmbătrânite, orice flori și lăstari noi săptămânal. În timpul perioadelor înnorate, îndepărtaţi frunzele pentru a permite o iluminare și o ventilaţie corespunzătoare.
Formarea plantei
Tulpina este dreaptă, 70–100 cm înălţime. Frunzele sunt bine dezvoltate cu suprafeţe mari și există uneori spini pe peţiolul frunzei. Hibrizii de vinete – în special în sistemele protejate – au o creștere indeterminată; prin urmare, este necesar sprijin pentru fiecare ramură. Fixaţi tulpinile folosind funii/corzi sau agrafe de polipropilenă, plastic sau aluminiu.
Fructificarea
La baza frunzei, o floare sau un grup de 2–3 flori apar la 55–70 de zile de la germinarea seminţelor. Florile de vinete sunt autopolenizate, dar o problemă majoră în sere este polenizarea insuficientă. Se recomandă polenizarea artificială:
- polenizaţi fiecare floare cu polen colectat din timp;
- aplicaţi polenizarea mecanică folosind jeturi de aer;
- folosiţi bondari.
Irigarea trebuie să fie suficientă pentru a facilita un sistem puternic de rădăcini, dar nu atât de mare încât să provoace dezvoltarea luxuriantă a plantelor. Temperatura apei de irigaţie trebuie să fie ≤ 20–22°C; temperaturile mai ridicate reactivează agentul patogen Verticillium alboatrum.
Aerisiri în aer liber zilnic, intensificând ventilaţia pe măsură ce plantele cresc. Cu toate acestea, aveţi grijă, deoarece vinetele nu tolerează curenţii de aer rece.
Solul ideal este permeabil, bogat în materie organică, cu un pH neutru de 6,0–7,0. Pentru rezultate bune, menţineţi umiditatea aproape constantă a solului (70–77%) pe tot parcursul sezonului de creștere și, mai ales în timpul fructificării; cu toate acestea, evitaţi irigarea atunci când temperatura solului este < 14°C. Lipsa apei are efecte negative: căderea în masă a butoanelor, florilor sau fructelor; fructe subdezvoltate, mici, vechi; sau fructe palide lipsite de luciu.
Fertilizarea
Cantitatea de nutrienţi necesară depinde de potenţialul de productivitate al soiului, de nivelul de nutrienţi disponibili în sol și de condiţiile de creștere. Cerinţele N, P și K sunt cele mai mari de la aproximativ 10 zile de la înflorire chiar înainte de maturarea fructelor. Înainte de plantare, aplicaţi gunoi de grajd în proporţie de 8-10 tone/ha, și gunoi de compost sau de păsări (pui) la 2-3 tone/ha (Gianquinto și colab., 2013), (Savvas și colab., 2013) oferă date privind furnizarea de nutrienţi și soluţia de nutrienţi pentru a fi utilizată la cultivarea vinetelor.
Dereglări fiziologice
Vinetele produse în sere pot prezenta dereglări, inclusiv pete scufundate și pete umede de apă la capătul florii fructului. Petele pot deveni negre, mucegaiul se poate dezvolta și peticele au, uneori aspect de piele. Dereglările pot apărea din cauza dezechilibrelor de nutrienţi.
Citește și: PRINCIPALELE BOLI ALE VINETELOR
Calciul din sol poate inhiba absorbţia apei; adăugaţi calcar în sol dacă pH-ul este <6,0. De asemenea, solul bogat în azot și sărac în fosfor poate produce plante cu abundenţă în frunze și puţine fructe.
Dăunători și boli
Patogenii întâlniţi în cultura protejată a vinetelor includ: Pata frunzelor Cercosporioza, Cercosporioza melongenae, putregaiul de fructe Colletotrichum, Colletotrichum melongenae, putregaiul fructelor Phomopsis, Phomopsis vexans, mana Phytophthora, Phytophthora capsici, făinarea, Leveillula taurica, ofilirea verticillium, Verticillium dahlia, Fusarium oxysporum şi Botrytis cinerea. Tabelul 2 prezintă unii dintre cei mai importanţi dăunători și unele dintre cele mai importante boli.
Recoltarea
La maturitate, fructele sunt netede și lucioase. Culoarea lor depinde de soi și poate fi negru-violet, albe, cu dungi albe, violete sau verde, verde deschis sau verde cu dungi purpurii. Fructele sunt recoltate manual prin tăiere. Recoltele pot atinge 3,5–4,5 kg/m2 pentru ciclul scurt și 11,5-13,0 kg/m2 pentru ciclul lung în cultivarea în seră.
Bibliografie: Bunele practici agricole pentru producerea legumelor în teren protejat în ţările din Europa de Sud-Est