CUM STIMULĂM ÎNRĂDĂCINAREA BUTAȘILOR DE VIȚĂ-DE-VIE

Succesul înmulțirii viței-de-vie depinde în mare măsură de capacitatea butașilor de a forma rădăcini. Acest proces, cunoscut sub numele de rizogeneză, este influențat atât de particularitățile soiului, cât și de condițiile de cultivare și de aplicarea unor substanțe biologic active care stimulează regenerarea țesuturilor.
 
Înrădăcinarea în funcție de soi
Specialiștii susțin că nu toate soiurile de viță-de-vie au aceeași capacitate de înrădăcinare. În urma cercetărilor realizate asupra unor soiuri de struguri pentru masă și pentru vin rezistente la filoxeră, s-a constatat că unele varietăți formează rădăcini mult mai ușor decât altele.
 
Astfel, soiurile Riton, Floricica și Moldova se caracterizează printr-o capacitate foarte ridicată de formare a rădăcinilor. Soiurile Luminița și Ialovenskii ustoicivîi prezintă o capacitate înaltă de înrădăcinare, în timp ce Viorica are o capacitate medie. La polul opus se află soiurile Avgustovschii și Startovii, care se înrădăcinează mai dificil.
 
Citește și: ÎNRĂDĂCINAREA BUTAȘILOR DE VIȚĂ-DE-VIE: O METODĂ SIMPLĂ, DAR EFICIENTĂ

Diferențele dintre soiuri devin evidente încă din primele săptămâni după pregătirea butașilor. În general, după aproximativ trei săptămâni de la începutul procesului de forțare se poate observa clar procentul de înrădăcinare, ceea ce permite clasificarea soiurilor în funcție de capacitatea lor de regenerare.
 
Pentru a stimula formarea rădăcinilor, în pepinieritul viticol se utilizează frecvent regulatori de creștere. Printre cei mai cunoscuți se numără preparatele de natură auxinică, precum acidul indolil butiric (AIB), care are rolul de a accelera și intensifica procesul de formare a rădăcinilor la butași.
 
Cercetările arată că tratarea butașilor cu acid indolil butiric poate determina apariția rudimentelor de rădăcini chiar din primele etape ale procesului de forțare. În aceste condiții, procentul de înrădăcinare poate crește de două sau chiar de trei ori în primele două săptămâni. Spre finalul perioadei de dezvoltare, numărul butașilor care formează rădăcini poate ajunge la peste 90%, în funcție de soi și de condițiile de cultivare.
 
În același timp, regulatorii de creștere pot influența și dezvoltarea sistemului radicular. Plantele obținute din butași tratați cu astfel de substanțe dezvoltă, de regulă, un sistem radicular mai puternic și mai bine ramificat comparativ cu plantele martor.
 
Pe lângă regulatorii de natură auxinică, au fost studiate și preparate de natură steroidală, cum este Moldstim, care poate contribui la stimularea regenerării la unele soiuri. Aceste preparate se dovedesc a fi mai eficiente în special la soiurile cu capacitate medie sau joasă de înrădăcinare.
 
În practica viticolă, succesul procesului de înmulțire depinde nu doar de tratamentele aplicate, ci și de calitatea materialului biologic și de condițiile de cultivare. Butașii trebuie recoltați din coarde sănătoase și bine maturate, iar după pregătire sunt menținuți în condiții controlate de temperatură și umiditate pentru a favoriza formarea calusului și a rădăcinilor.
 
Aplicarea corectă a regulatorilor de creștere, combinată cu alegerea soiurilor potrivite și cu respectarea tehnologiei de pepinierit, poate contribui semnificativ la creșterea procentului de prindere a butașilor și la obținerea unui material săditor de calitate pentru plantațiile viticole.

Bibliografie: Activitatea procesului de rizogeneză la butaşii de viţă de vie şi metodele de reglare a ei. Antonina Derendovski, Olga Tcaciuc, Elizaveta Moroşan