Operaţiile în verde reprezintă totalitatea lucrărilor aplicate pe parcursul perioadei de vegetaţie asupra organelor verzi ale viţei-de-vie (lăstari, copili, ciorchini, frunze). Printre cele mai importante sunt: plivitul lăstarilor, ciupitul, copilitul, legatul lăstarilor, copcitul, cârnitul, tăierea inelară, desfrunzitul, împungerea (însăcuirea) strugurilor, scurtarea vârfului inflorescenţelor.
Plivitul lăstarilor. Această lucrare rezidă în înlăturarea lăstarilor de prisos, cei rămaşi beneficiind de o mai bună iluminare, aerisire şi nutriţie. Momentul potrivit pentru executarea plivitului este atunci când au apărut inflorescenţele şi deci pot fi deosebiţi lăstarii fertili (care vor da rod) de cei nefertili. Ce lăstari se vor îndepărta? La viţele altoite vor fi eliminaţi în primul rând lăstarii sălbatici, care pornesc din portaltoi, ce pot fi uşor determinaţi după frunze. Dacă din buturugă (baza butucului) au crescut numeroşi lăstari, vor fi lăsaţi doar 5-6 (cei mai viguroşi şi aşezaţi pe direcţia rândului), din care în primăvara anului viitor vor apărea cepi. Restul se îndepărtează.
De asemenea, se mai înlătură şi o parte din lăstarii nefertili crescuţi pe coardele de rod. Dacă pe coarda de rod sunt puţini lăstari nefertili (până la 30%), aceştia sunt toţi eliminaţi. Aşa se procedează, de regulă, la soiurile Perla de Csaba, Aligote, Riesling, Chasselas dore, Cardinal etc. În cazul când pe o coardă de rod sunt mulţi lăstari nefertili (peste 35%), nu se vor îndepărta toţi, deoarece se micşorează prea mult numărul de frunze la butuc. Într-o astfel de situaţie se vor înlătura circa jumătate sau o treime din lăstarii nefertili, adică se va lasa câte un lăstar nefertil la 2-3 lăstari fertili. Aşa se procedează, de regulă, la soiurile Regina viilor, Muscat de Hamburg, Fetească, Coarnă, Afuz-Ali etc.
Plivitul se face uşor, printr-o simplă apăsare cu degetele la baza lăstarilor ce trebuie înlăturaţi. Reţineţi! Nu se face plivitul în cazul viţelor cu creştere slabă sau bătute de grindină. De asemenea, nu se înlătură lăstarii crescuţi pe cepi, deoarece ei vor asigura rodul în anul viitor.
Ciupitul lăstarilor. Această operaţie se efectuează cu 2-3 zile înainte de înflorit, rupând cu mâna vârful (coroniţa) lăstarilor cu rod. Ce se urmăreşte prin această lucrare? Îndepărtând vârful lăstarilor, substanţele nutritive care erau consumate pentru creşterea acestora sunt direcţionate către flori, asigurându-le o dezvoltare mai bună. În consecinţă, se scutură mai puţine flori.
Operaţia este recomandată mai ales la unele soiuri de struguri de masă cu ciorchini mari şi lacşi: Cardinal, Muscat de Hamburg, Afuz-Ali etc. În cazul viţelor hibride, plivitul este indicat la soiurile predispuse la meire: Terros nr. 20, Seibel 156, Couderc etc.
Copilitul. Această operaţie rezidă în scurtarea lăstarilor copililor care cresc la subsuoara frunzelor, evitând astfel umbrirea frunzelor de pe lăstarii principali şi asigurând o nutriţie mai bună ochilor de iarnă ce se dezvoltă la baza frunzelor. Copilitul se efectuează atunci când copilii au câte 7-8 frunze, aceştia scurtându-se până la 3-5 frunze (deci nu se îndepărtează de la bază) În mod obişnuit, copilitul se face concomitent cu legatul al doilea şi al treilea al lăstarilor.
Cum se face legatul lăstarilor? Lăstarii care rămân pe butuc după plivit trebuie legaţi, pentru a nu se rupe şi a împiedica putrezirea strugurilor care vin în contact cu solul, de asemenea, pentru a facilita executarea lucrărilor în vie (praşile, stropiri etc.). Legatul se face de 2-3 ori pe vară, pe măsura creşterii în lungime a lăstarilor, folosindu-se în acest scop rafie, liber de tei topit umezit, pănuşi de porumb, cânepă verde sau fâşii de polietilenă.
Primul legat se execută când lăstarii au atins lungimea de 50– 60 cm. Legătura trebuie să fie liberă (de preferat în formă de 8 culcat), iar numărul de lăstari adunaţi la un loc să nu fie mai mare de 3. În cazul susţinerii pe araci, pentru a evita înghesuirea lăstarilor, o parte din ei se leagă de araci, iar altă parte – de cei dintâi. Nu se leagă lăstarii butucilor conduşi pe tulpini înalte sau pe spalier cu sârme duble. În acest caz, lăstarii sunt dirijaţi printre sârmele duble ale spalierului, urmând ca ei să se fixeze singuri de sârmă, cu ajutorul cârceilor.
Copcitul. Această lucrare, numită şi cotorât, constă în efectuarea unei copci la baza butucului, cu foarfecele, după care se suprimă rădăcinile date din altoi (în cazul viţelor altoite) sau cele superficiale, pornite din căpăţâna butucului, în cazul viţelor hibride. Operaţia este necesară, deoarece lăsând nesuprimate rădăcinile superficiale, acestea se vor dezvolta în dauna celor mai adânci. Trebuie să se reţină că rădăcinile adânci absorb mai multă apă şi hrană decât cele de la suprafaţă, care sunt mai frecvent expuse secetei.
În cazul viţelor altoite, neexecutarea copcitului poate pune în pericol dezvoltarea viţei – cu timpul rămâne pe rădăcini proprii, fiind astfel expusă mai frecvent atacului de filoxeră. De regulă, această operaţie se execută primăvara, odată cu tăierea viţelor, însă cercetările făcute la staţiunile experimentale viticole au demonstrat că se obţin rezultate mai bune dacă lucrarea se face vara, în luna august, când încetează creşterea lăstarilor.
Dacă se întâmplă să avem în grădină butuci care au fost neglijaţi mulţi ani şi cărora nu li s-a aplicat copcitul şi au în prezent un număr mare de rădăcini superficiale, este bine să se reţină că suprimarea tuturor acestor rădăcini într-un singur an poate duce la pieirea butucului. În funcţie de situaţia existentă, se procedează astfel: dacă butucul are până la 3 rădăcini potrivit de groase (3–5 mm în diametru), se vor suprima toate aceste rădăcini. Dacă butucul are însă mai mult de 3 rădăcini, atunci suprimarea lor se va eşalona pe 2-3 ani.
Cu detalii despre celelalte operațiuni, revenim.
Sursa: Revista „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”
OPERAŢII ÎN VERDE LA VIŢA-DE-VIE. Cum se fac corect în funcție de soi?