Soiurile apirene pentru strugurii de masă
PERLETTE (fără sinonim, soi de epoca a II-a)A fost obţinut la Universitatea Davis din California, prin hibridarea soiurilor Regina viilor x Sultanină albă (H. P.Olmo, 1936). Face parte din acelaşi sortogrup cu soiurile Delight şi Beauty Seedless. Se impune prin timpurietate şi valoarea comercială a strugurilor.
Caracterele morfologice importante
- dezmugurire cu rozeta glabră, cu urme de scame, de culoare verde-monoton;
- floarea aparent hermafrodită normală, pe tipul 5, funcţional masculă;
- frunza adultă este mare (17 – 21 cm lungime), cuneiformă, întreagă, cu slab început de trilobie sau pentalobie. Sinusul peţiolar deschis, în formă de liră. Limbul frunzei este uşor gofrat, glabru pe ambele feţe şi de culoare verde-pal;
- strugurii sunt uniaxiali, tronconici, de mărime mijlocie (240 – 380 g, în medie), compacţi. Bobul mijlociu (2,65 – 5,39 g), sferic, de culoare alb-verzuie din cauza stratului gros de pruină; pulpa cărnoasă, crocantă, nearomată. Pedunculul strugurelui şi rahisul rămâne erbaceu (nelignificat).
Însuşirile agrobiologice, agrotehnice şi tehnologice
- soi viguros, cu perioadă scurtă de vegetaţie (160 - 165 zile);
- are fertilitate bună, 40 - 50 % din lăstari sunt fertili;
- productivitatea soiului este ridicată. Dezmugureşte devreme, în prima decadă a lunii aprilie; înfloritul se declanşează la sfârşitul lunii mai; pârga strugurilor începe devreme, în a doua parte a lunii iulie, iar maturarea deplină se realizează începând cu 1 august (epoca a II-a);
- soiul este predispus la mărgeluire;
- forma de conducere recomandată este cordonul bilateral, cu elemente mijlocii de rod (cordiţe de 5-6 ochi). Sarcina care se lasă la tăiere fiind de 16 - 17 ochi/m;
- în timpul vegetaţiei sunt necesare operaţiunile în verde şi anume: normarea inflorescenţelor pe butuc (în medie 17-18 inflorescenţe); scurtarea vârfului ciorchinelui, cu 1/3 din lungimea sa; desfrunzitul parţial al strugurilor;
- rezistenţe biologice: sensibil la ger (-16°C . . . -18°C): foarte sensibil la mană; fisurează foarte uşor boabele ajunse la maturare, chiar în urma precipitaţiilor reduse; atacat de viespi.
- maturează strugurii timpuriu, epoca II;
- producţiile care se obţin sunt mijlocii, între 12 şi 17 t/ha, din care producţie marfă 85 - 90 %. Strugurii acumulează cantităţi mici de zaharuri (140 - 160 g/l), iar aciditatea rămâne echilibrată, 4,2 - 5,0 g/l H2O4, încât gustul este foarte plăcut şi răcoritor. Strugurii sunt rezistenţi la transport. Durata de conservabilitate a strugurilor pe butuc este însă mică, deoarece sunt atacaţi de viespi. De asemenea, durata de păstrare în depozite frigorifice este scurtă, deoarece ciorchinele se deshidratează uşor.
Soiurile apirene pentru stafide
CORINTH NEGRU (sinonime: Raisin de Corinth, Passerina nero, soi de epoca a II-III)Provine din Grecia istmul - Corinth, unde se cultivă din antichitate. Se presupune că ar fi o mutaţie vegetativă rezultată din soiul vechi grecesc Liatiko. De fapt, există un sortogrup Corinth: Corinthul negru este soiul sintetic, cel mai valoros, care se cultivă pe suprafeţe mari în Grecia, Cipru, California, Australia, mai puţin în Turcia.
Caracterele morfologice importante
- dezmugurire pufoasă, verde-albicioasă, cu marginile violacei;
- frunzele tinere sunt pufoase, arămii, bronzate. Frunza adultă de mărime mijlocie (16 cm lungime în medie), cuneiformă, pentalobată, mai rar trilobată. Sinusurile laterale sunt deschise superficiale şi înguste; sinusul peţiolar închis, uneori deschis în formă de liră. Limbul frunzei de culoare verde-intens, scămos pe faţa inferioară, uşor gofrat şi cu tendinţă de răsucire (revolut);
- florile aparent hermafrodite normale, pe tipul 5, funcţional mascule
- strugurii sunt lungi, cilindrici, cu boabe mici aşezate des pe ciorchine. Bobul sferic, cu pieliţa subţire, neagră-violacee, pulpa zemoasă, bogată în zaharuri şi cu gust aromat.
- soi foarte precoce, de la dezmugurit şi până la maturarea strugurilor necesită 100 - 130 zile. Are nevoie de multă căldură şi de insolaţie;
- dezmugureşte şi înfloreşte devreme;
- pârga strugurilor începe încă din prima parte a lunii iulie, iar maturarea deplină se realizează între 10 şi 25 VIII. Boabele încep să se stafidească pe butuc.
- fertilitate mijlocie, cca 60 % din lăstari sunt fertili;
- se practică formele de conducere în cordon bilateral pe tulpini înalte, care asigură producţii mari de struguri.
- maturează strugurii începând cu epoca a II-a şi se prelungeşte până în a III-a;
- recoltarea se face la cca 20 de zile după realizarea maturării strugurilor, timp în care mai mult de jumătate din boabe sunt stafidite. Prin procesul de stafidire se ajunge la concentraţii foarte mai de zaharuri, de 600 - 700 g/kg.
- producţiile de struguri sunt mici: în Grecia 3 - 4 t/ha, iar în California şi Australia 8 - 12 t/ha.
SULTANINĂ ALBĂ (sinonime: Kiş-Miş alb sau Sultani, Thompson Seedless, soi de epocile II-III)
Este un soi foarte vechi de provenienţă asiatică, din Podişul Anatoliei – vechea Persie (actualul Iran). Dintre toate soiurile apirene, cunoaşte cea mai lungă răspândire în cultură, cca 350.000 ha (P. GALET, 1990). Aceasta, deoarece strugurii sunt mari şi foarte aspectoşi, folosiţi la producerea stafidelor şi pentru consum în stare proaspătă.
Caracterele morfologice importante
- dezmugurire cu rozeta lucioasă, de culoare verde-gălbui;
- floarea aparent hermafrodită normală, pe tipul 5, funcţional masculă;
- frunza adultă este mare (18 – 20 cm lungime), variabilă ca formă, uneori mai lungă, alteori mai lată, trilobată sau pentalobată. Sinusurile laterale sunt superficiale şi înguste, iar sinusul peţiolar este închis, ovoidal. Limbul frunzei de culoare verde-pal, slab gofrat, glabru pe ambele feţe, dinţii cu mucronii ascuţiţi;
- strugurii sunt lungi (20 – 25 cm), mari 300 – 400 g, cilindro-conici, cu ramificaţiile secundare uneori mai dezvoltate încât devin rămuroşi. Boabele de mărime mijlocie (10 – 15 mm în diametru), ovale, colorate în galben-auriu şi acoperite cu un strat fin de pruină. Pulpa cărnoasă, crocantă, nearomată, cu rudimente de seminţe verzi rămase nedezvoltate.
Însuşirile agrobiologice, agrotehnice şi tehnologice
- soi cu perioadă lungă de vegetaţie (190 - 200 zile) şi cerinţe mari faţă de căldură: 3200 - 3500°C temperatură activă;
- este foarte viguros şi cu fertilitate slabă, numai 30 - 40 % lăstari fertili. Nu rodeşte pe copili;
- rezistenţe biologice: slabă la ger (-15°C) şi la mană; mijlocie la oidium şi putregaiul cenuşiu al strugurilor; bună la secetă;
- dezmugureşte devreme, în prima decadă a lunii aprilie; înfloritul se declanşează uneori începând de la 16 - 20 mai; pârga deplină se realizează între 15 şi 30 august
- necesită portaltoi care să-i favorizeze precocitatea (SO4-4, 41 B, SC 2);
- forma de conducere a viţelor în plantaţii folosită în ţările mediteraniene este pe semitulpină. Tăierea se face în cordiţe de 5-7 ochi, sau coarde lungi de 12 - 14 ochi. Au fost experimentate formele de conducere Guyot pe semitulpină şi cortina dublă geneveză (G.D.C.). Se recomandă C.D.G. cu distanţele de plantare între rânduri de 3,60 m şi între viţe pe rând de 1,8/0,6 m. Din această formă de conducere sunt reduse creşterile vegetative în proporţie de 57 - 64 %, sporeşte fertilitatea soiului şi se realizează producţii foarte mari de struguri, de până la 18 t/ha.
- reacţionează foarte puternic la fertilizarea organică şi chimică, fără îngrăşăminte cu azot, din cauza creşterilor vegetative puternice;
- în timpul vegetaţiei se recomandă fertilizarea foliară, cu macroelemente şi microelemente;
- reacţionează bine la tratamentul cu gibereline, înainte de înflorit, concentraţia soluţiei 100 mg/litru. În condiţiile secetoase din Dobrogea, irigarea asigură producţii mari de struguri, plafonul minim pentru umiditate fiind de 50 % din I.U.A. a solului.
- maturează strugurii în epoca II – III;
- producţiile de struguri sunt mijlocii, strugurii acumulează cantităţi mari de zaharuri (180 - 190 g/l), iar aciditatea este echilibrată (4,5 - 5,0 g/l H2SO4). Strugurii sunt folosiţi la pepararea stafidelor sau pentru consum în stare proaspătă.