Când albinele aduc nectarul din natură, în stup, acesta conţine o cantitate mare de apă. Prin trecerea mierii de albine din celulă în celulă, ea este vânturată şi îmbogăţită cu o serie de enzime, până când procentajul de apă scade la circa 17-18% şi nectarul se transformă în miere.
Pe lângă ceară şi propolis, căpăceala mai conţine şi miere, enzime, dar şi alte substanţe, care au rol de antibiotic sau de conservant. În funcţie de calităţile genetice ale rasei de albine, căpăceala poate fi de doua tipuri:
- uscată (cu un procent de miere mai redus deoarece între căpăceală şi miere se lasă şi o pernă de aer);
- umedă (cu mai multă miere).
Se recomandă folosirea căpăcelii în următoarele afectiuni:
- afecţiuni ale stomacului (în special ulcere)
- afecţiuni ale ficatului
- afecţiuni ale cavităţii bucale (stomatită, paradontoză)
- afecţiuni respiratorii (faringite, laringite, astm, etc.)
- infecţii- datorită efectului antibiotic
- afecţiuni cardiace : stimulează activitatea cordului
- stimulează activitatea sistemului imunitar: este un bactericid puternic
- are efect de lubrifiere a vaselor de sânge şi de aceea este utilă în cazul persoanelor care au probleme cu aparatul circulator.