REDUCEREA ȘI ORGANIZAREA CUIBULUI DE ALBINE. Aspecte cheie

În a doua jumătate a lunii august, fiecare apicultor ar trebui să privească atent către cuibul fiecărei familii. Nu este doar o lucrare de rutină, ci o etapă decisivă pentru sănătatea și rezistența albinei de iernare. Un cuib corect redus și organizat poate însemna diferența dintre o familie puternică, pregătită pentru primăvară, și una slăbită, expusă pierderilor peste iarnă.
 
Procesul începe prin evaluarea reală a puterii familiei. Este momentul să vezi cât puiet mai există. Familiile puternice, cu multe albine tinere și hrană suficientă, pot păstra un cuib mai larg. Cele mai slabe trebuie restrânse, astfel încât fiecare ramă să fie bine acoperită de albină. Scopul nu este reducerea forțată, ci adaptarea spațiului la numărul real de albine, pentru ca acestea să poată menține temperatura optimă fără consum excesiv de hrană.
 
Un alt aspect critic este selecția ramelor. Cele cu puiet dispersat, hrană insuficientă sau faguri vechi și murdari trebuie scoase din cuib. În locul lor, se introduc faguri buni, cu miere de calitate și celule curate. Este de preferat ca în zona centrală a cuibului să fie plasate ramele cu puiet căpăcit și hrană, iar spre margini cele cu rezerve mai mari de miere, astfel încât ghemul de iernare să poată avansa ușor către sursa de hrană în lunile reci.
 
Organizarea cuibului nu se oprește la așezarea ramelor. Trebuie gândit și modul în care albina va parcurge spațiul iarna. Zonele neocupate de albină devin rapid reci și pot duce la pierderea proviziilor din acele locuri. De aceea, spațiul gol dintre cuib și pereții stupului se poate umple cu diafragme izolatoare sau plăci de protecție, reducând pierderile de căldură.
 
Protejarea cuibului de curenți de aer este la fel de importantă. O albină care se luptă să mențină temperatura cuibului într-un mediu instabil consumă mai multă hrană și se uzează mai repede. Verificarea etanșeității stupului și acoperirea corectă a podișorului sunt măsuri simple, dar decisive.
 
Reducerea și organizarea cuibului după mijlocul lui august este, în esență, o investiție în primăvara viitoare. O familie bine așezată pe rame curate, cu hrană accesibilă și spațiu adaptat puterii sale, va intra în iarnă compactă, echilibrată și gata să răspundă exploziei de cules de la începutul sezonului următor.