ALIMENTAȚIA PORCINELOR: Cum influențează furajele calitatea cărnii

22 nov 2024
Carnea de porc reprezintă cca 54% din greutatea animalului viu, sacrificat la 100 kg, cu variaţii între 50–60%. Eforturile savanţilor și a tehnologiilor avansate sunt îndreptate în direcţia sporirii producţiei de carne în carcasă și reducerii stratului de grăsime, sau a părţilor din carcasă, cu proporţii reduse de carne. Procesatorii și consumatorii preferă carnea „slabă”, marmorată, cu fibre musculare fine, puţină grăsime care să provină de la animalele tinere.
 
Factorii care pot influenţa producţia şi calitatea cărnii de porc pot fi clasificaţi în factori genetici (endogeni) cum ar fi: rasa, sexul, familie, numărul şi greutatea purceilor la naştere, capacitatea de alăptare a scroafelor, capacitatea de valorificare a hranei, starea de întreţinere şi exploatare și factorii exogeni cum sunt: alimentaţia, tehnologia de exploatare, transportul.
 

Furaje care influenţează calitatea cărnii și grăsimii

Porumbul – în raţiile pentru creșterea și îngrășarea porcinelor se recomandă până la 40% porumb. Excesul de porumb în raţie duce la o utilizare mai slabă a hranei, la scăderea performanţelor de producţie și la obţinerea unor carcase mai grase, cu o slănină „uleioasă”, lipsită de consistenţă. Se recomandă cu 4–6 săptămâni înainte de sacrificare de exclus din raţie.
 
Orzul poate ocupa până la 25% din valoarea nutritivă a raţiei, iar la îngrășare până la 85%. Orzul produce o carne și o grăsime de calitate superioară. Porcii hrăniţi cu orz produc o carne care este solicitată pentru producţia de șuncă. Carnea și grăsimea provenite de la porcii hrăniţi cu orz se păstrează un timp mai îndelungat.
 
Ovăzul – în raţia animalelor puse la îngrășare poate ocupa până la 20%. Folosirea în hrană a unei cantităţi mari de ovăz duce la formarea slăninii foarte moi. Ovăzul este recomandat pentru introducere până la 30% în hrana animalelor destinate reproducţiei. Folosirea ovăzului în hrana vierilor îmbunătăţește valoarea biologică a materialului seminal, prin raporturile între aminoacizii esenţiali, creșterea nivelului fosforului și cantitatea vitaminei E.
 
Grâul produce o carne și o grăsime de calitate bună, poate ocupa până la 85% din valoarea nutritivă a raţiei, poate substitui porumbul în raţie.
 
Tărâţele de grâu pot determina formarea unei grăsimi (slănini) cu consistenţa redusă. În perioada de finisare la porcii supuşi îngrăşării se va micşora procentul lor de participare în raţie.
 
Secara – în asociere cu alte nutreţuri folosite în alimentaţia porcinelor, dă o carne și o grăsime de bună calitate, se introduce în hrană numai la îngrășarea porcilor și nu mai mult de 20%.
 
Mazărea furajeră este o sursă proteică de origine vegetală cel mai des folosită în hrana porcinelor. Produce o carne perselată, gustoasă, de culoare roșietică-închisă și o grăsime foarte moale. Mazărea trebuie introdusă în raţie numai prăjită sau extrudată. Mazărea extrudată inclusă în raţie până la 20% sporeşte cantitatea de carne în carcasă, micşorează stratul de grăsime.
 
Făina furajeră de mazăre este recomandată la finisarea îngrăşării porcinelor în corectarea efectului porumbului și generează o grăsime cu consistenţa ridicată.
 
Cartoful este un nutreţ care produce o carne de culoare albă și o slănină consistentă.
 
Sfecla furajeră și cea semizahărată se folosesc în hrana tuturor categoriilor de porcine. Datorită conţinutului lor bogat în apă se exclud în ultima perioadă de îngrășare.
 
Morcovul furajer poate fi folosit în hrana tuturor categoriilor de porci. La porcii puși la îngrășat pentru a preveni culoarea galbenă a grăsimii se vor elimina din hrană cu 4–6 săptămâni înainte de sacrificare.
 
Făina de lucernă poate fi administrată în hrana scroafelor în repaus și scroafelor lactante până la 9%. La porcii în creștere-finisare se administrează în proporţie de 2–3%, pentru a asigura cantitatea de vitamine, săruri minerale și alţi factori de creștere.
 
Şrotul de soia generează o grăsime cu consistenţa sporită, fiind o sursă proteică adecvată obţinerii baconului.
 
Turta de floarea-soarelui – turtele au un conţinut mult mai ridicat în grăsime (până la 8%) decât şroturile, având o valoare energetică mai mare, se reduce cantitatea în ultima perioadă de îngrășare.
 
Şrotul de germeni de porumb – în structura reţetelor de nutreţ combinat destinat suinelor pentru obţinerea baconului sau în perioada de finisare a îngrăşării se recomandă reducerea proporţiilor de participare, deoarece conţine grăsimi de tip oleic.
 
La sfârşitul perioadei de îngrăşare, în ultimele 4–6 săptămâni din raţii trebuie excluse nutreţurile care acţionează negativ asupra calităţii cărnii de porc. În această perioadă de îngrăşare deşeurile alimentare ce conţin resturi de peşte sunt excluse complet.


Bibliografie: Bunele practici de adaptare a sectorului zootehnic la schimbările climatice
 
loading ...