CERINŢE ALIMENTARE PENTRU O BUNĂ PRODUCŢIE DE LAPTE

În lapte se secretă mari cantităţi de substanţe provenite din hrană. Nivelul şi calitatea alimentaţiei, influenţează atât producţia cantitativă de lapte cât şi conţinutul acesteia în principalele elemente nutritive. Doar o alimentaţie completă, echilibrată şi în concordanţă cu cerinţele şi potenţialul productiv al animalelor asigură o producţie corespunzătoare.
 
Atât subalimentaţia cât şi supraalimentaţia duc la scăderea producţiei cantitative de lapte şi a principalilor lui componenţi. La o valoare energetică constantă, nivelul proteinelor din raţie ca şi structura acestora influenţează producţia cantitativă de lapte şi conţinutul acestuia în grăsime şi proteină.
 
Nivelul raţiei în glucide influenţează conţinutul laptelui în grăsime şi în lactoză. Glucidele reprezintǎ principala sursǎ de energie pentru vaci de lapte, ele asigurǎ sursa de energie pentru microflora din rumen şi pentru animalul gazdǎ. Cele nestructurale (amidonul, zaharuri) constituie principala sursǎ de energie pentru vaci cu producţii ridicate de lapte. Sursele din amidon influenţeazǎ conţinutul laptelui în grǎsime, pH-ul rumenal şi proporţia AGV (acizilor graşi volatili), chiar şi în cazul în care aportul de NDF nu se modificǎ. Unele tulburǎri metabolice (acidoza) pot fi prevenite dacǎ raţia de hranǎ conţine 30-40% glucide nestructurale (amidon, zaharuri, acizi organici) din SU.
 
Cum putem crește producția de lapte la vaci?
La vaci de lapte, grǎsimile contribuie la creşterea concentraţiei energetice a raţiilor. Se folosesc în acest scop seminţele de oleaginoase, uleiuri vegetale, grǎsimi animale şi grǎsimi protejate (încapsulate). Prin suplimentarea hranei cu aceste grǎsimi, producţia de lapte poate sǎ creascǎ cu maximum 3,5 litri/ zi în cazul unui supliment zilnic de grǎsimi de 600-700 g. Suplimentul de grǎsimi are şi efect pozitiv asupra reproducţiei la vaci (creşte rata concepţiei la prima însǎmânţare).
 
Raţiile deficitare în calciu şi fosfor precum şi insuficienţa sărurilor de magneziu determină scăderea producţiei de lapte şi a conţinutului acestuia în grăsime.
 
Asigurarea cerinţelor de substanţe minerale se impune cu necesitate, deoarece într-o perioadă de lactaţie se elimină prin lapte cantităţi mari de minerale, mai ales de Ca şi P apoi K, Na şi Cl (aproximativ 22 kg minerale la vaci, 7-8 kg minerale la iepe şi 2-5 kg minerale la scroafe ). Zilnic la vacǎ se eliminǎ 350-400 g de minerale iar la iapǎ şi scroafǎ se eliminǎ 55-60 g. În alimentaţia vacilor de lapte, prezintǎ importanţǎ urmǎtoarele microelemente: Cu, Fe, Mn, Zn, Co, I şi Se. Dintre acestea cele mai importante sunt I şi Se.
 
Conţinutul laptelui în vitamina A este dependent de nivelul de asigurare al animalelor cu vitamina A şi caroten. Vitaminele D şi E din lapte sunt puţin influenţate de alimentaţie. Concentraţii ridicate ale vitaminelor A şi E sunt benefice la vacile în lactaţie avansatǎ sau imediat dupǎ fǎtare pentru a reduce incidenţa mastitelor (Pond W.G., 2006). În mod normal, vitaminele hidrosolubile nu se suplimenteazǎ la vacile de lapte, cu toate acestea, unele experienţe au pus în evidenţǎ faptul cǎ la vacile în lactaţie timpurie sau la cele aflate în stare de stres este beneficǎ suplimentarea hranei cu niacinǎ, colinǎ, tiaminǎ şi biotinǎ (Pond W.G., 2006).
 
Cu fiecare litru de lapte produs, vaca pierde în jur de 10 g de cenuşǎ (macroelemente, microelemente), deci animalele cu producţie ridicatǎ de lapte au tendinţa de a pierde prin lapte cantitǎţi însemnate de substanţe minerale, fiind eficientǎ adǎugarea a 10 g de premix/ litru lapte.
 
Stabilirea cerinţelor în substanţe nutritive pentru producţia de lapte se face pe baza experienţelor de bilanţ nutritiv energetic şi material.