Agentul patogen și răspândirea virusului
Virusul variolei ovine/caprine este foarte rezistent în mediu, în special în crustele leziunilor, unde poate supraviețui timp îndelungat – luni sau chiar ani, în condiții uscate și la temperaturi moderate. Transmiterea are loc:
- Direct, prin contactul între animale infectate și cele sănătoase;
- Indirect, prin obiecte contaminate (furaje, echipamente, îmbrăcăminte, apă), dar și prin particule de praf contaminate cu virus (aerosoli);
- Prin secreții biologice – nazale, oculare, orale, precum și prin lichidul vezicular sau puroi rezultat din leziunile cutanate;
- Insectele hematofage pot juca și ele un rol în diseminare, mai ales în condiții de igienă precară.
Perioada de incubație este de 4–10 zile, în funcție de forma de evoluție a virusului și de starea de sănătate a animalului.
Simptomele variolei la ovine și caprine
Primele semne clinice ale bolii includ febră bruscă (până la +42°C), stare generală alterată, lipsa apetitului și letargie. Ulterior apar leziuni cutanate specifice, în următoarea succesiune: macule → papule → vezicule → pustule → cruste.
Zonele tipice afectate:
- Capul – bot, nas, buze, pleoape, urechi;
- Abdomenul și membrele, mai ales în zonele neprotejate de lână;
- Organele genitale – atât la femele, cât și la masculi.
În cazurile severe, pot apărea leziuni pe mucoasele bucale, oculare și nazale, cu dificultăți de respirație și ingestie. Ganglionii limfatici regionali devin vizibil inflamați. La animalele tinere sau în fermele cu statut sanitar precar, rata mortalității poate atinge valori ridicate – între 5% și 50%, în funcție de tulpina virusului și intervenția terapeutică.
Diagnostic și măsuri de control
Diagnosticul variolei ovine/caprine se face pe baza semnelor clinice, confirmat prin testări de laborator: PCR, izolare virală sau serologie.
Nu există un tratament specific antiviral. Se aplică terapie simptomatică: antiinflamatoare, antiseptice locale, antibiotice pentru prevenirea infecțiilor secundare.
Măsuri esențiale de prevenire:
- Vaccinarea – în țările unde boala este endemică, se aplică programe de vaccinare cu tulpini atenuate de Capripoxvirus;
- Carantina și izolarea imediată a animalelor suspecte;
- Dezinfectarea adăposturilor, echipamentelor și limitarea accesului persoanelor;
- Controlul vectorilor (insecte);
- Raportarea rapidă către autoritățile sanitar-veterinare.
În caz de apariție a bolii, autoritățile pot dispune restricții de mișcare, sacrificare sanitară și despăgubiri (în țările cu sistem de compensare). Focarele afectează comerțul intern și internațional de animale vii și produse de origine animală.
Boala este notificabilă conform OIE (Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor) și reglementată strict la nivelul Uniunii Europene. În Moldova, orice suspiciune de variolă ovină sau caprină trebuie raportată imediat medicului veterinar și Direcției teritoriale ANSA.
Bibliografie: OIE (WOAH) – World Organisation for Animal Health. „Manual of Diagnostic Tests and Vaccines for Terrestrial Animals”