CUM FOLOSIM SILOZUL DE LUCERNĂ ÎN HRANA PENTRU RUMEGĂTOARE

Pentru rumegătoare, în această perioadă, furaj înseamnă: fân, suculente şi concentrate, la care, de obicei, în funcţie de resursele locale, se adaugă diverse reziduuri sau subproduse din industria alimentară (borhoturi, şroturi, tăiţei de sfeclă). Dintre suculente, cel mai utilizat este furajul conservat sub formă de siloz. Nevoia de proteină organică în hrana animalelor, ca produs ecologic, este una din cauzele pentru care la ora actuală se recurge tot mai frecvent la însilozarea lucernei.
 
Recomandări privind folosirea silozului de lucernă
În general, se recomandă crearea unui anumit raport între fânul şi nutreţurile însilozate, şi anume de 1:6, adică la o parte de fân îi corespund şase părţi de nutreţ însilozat, socotite în funcţie de greutate. Dacă celelalte nutreţuri din raţie sunt sărace în proteină, în cazul silozului de lucernă acest raport poate fi mai larg, de până la 1:10.
 
Citește și: SILOZ DE CALITATE: Cum alegem porumbul, lucerna și ierburile potrivite

La alcătuirea raţiilor furajere trebuie ţinut cont de faptul că prin însilozarea lucernei fără alte adaosuri, chiar şi în condiţiile cele mai bune de pregătire şi de păstrare, adică în baloţi înfoliaţi sau după metodele descrise în articol, prin procesul de proteoliză, silozul este “dijmuit” de o parte din azotul de conţinut.
 
Dacă pentru însilozarea lucernei se folosesc aditivi furajeri şi biologici, prin care se adaugă un plus de calitate, cel puţin pentru proteină, structura suplimentelor de concentrate din raţie poate fi direcţionată înspre utilizarea cu precădere a prumbului, a triticalelor şi a orzului, care au un conţinut mai bogat în energie şi care sunt mai ieftine decât şroturile.

Citește și: REGULI DE BAZĂ LA FURAJARE. Raţie pentru o vacă de 22 l
 
La extragerea din siloz, porţiunile mucegăite se vor îndepărta, deoarece acestea conţin produşi toxici ce pun în pericol sănătatea animalelor. Cele mai afectate sunt femelele gestante, care fie vor avorta, fie vor naşte produşi neviabili.
 
Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în cazul consumului de siloz îngheţat. Lunile februarie şi martie sunt considerate critice din acest punct de vedere, în special pentru oi şi capre. De aceea, silozul îngheţat se dezgheaţă mai întâi păstratla temperatura din adăpost, după care se dă în hrana animalelor, dar nu mai târziu de trei-patru ore de la dezgheţare, prevenindu-se astfel alterarea.
 
În cadrul furajării zilnice, silozul de lucernă se administrează după suplimentul de concentrate, sau în amestec cu acesta, intercalat cu fibroase (fân, otavă), în două-trei tainuri. – Se va evita prezenţa în adăpost a silozului în timpul mulsului manual sau al celui mecanic, la conductă, pentru ca laptele să nu prindă miros de siloz.
 
Sursa: Revista Ferma