PRIMELE 5 ZILE DE VIAȚĂ ALE PURCEILOR: Intervenția care le decide sănătatea

Ritmul de creștere al purceilor în primele săptămâni după fătare este unul dintre cele mai accelerate procese biologice din zootehnie. Pentru ca dezvoltarea să se desfășoare fără dereglări metabolice, organismul are nevoie de un aport constant de substanțe nutritive, iar fierul ocupă un rol central. Insuficiența acestui microelement rămâne una dintre cele mai frecvente cauze ale anemiei neonatale la purcei și poate genera pierderi economice semnificative în exploatațiile comerciale.
 
Purceii se nasc cu rezerve foarte mici de fier, estimate la aproximativ 40–50 mg, suficiente doar pentru primele zile de viață. Transferul de fier prin placentă este redus în perioada gestației, iar laptele scroafei conține în mod natural o cantitate scăzută de fier, în medie 1–2 mg/zi. În paralel, necesarul fiziologic al purcelului aflat în creștere rapidă ajunge la 7–10 mg/zi, diferență care explică apariția frecventă a deficienței în absența suplimentării.

Citește și: ALIMENTAŢIA PURCEILOR ÎNŢĂRCAŢI. Amestecuri furajere
 
În condiții naturale, purceii ar putea obține o parte din fier prin contactul cu solul, însă în sistemele moderne de creștere, unde igiena este strict controlată, această sursă practic dispare. Astfel, intervenția fermierului devine obligatorie pentru prevenirea dezechilibrelor nutriționale.
 
Deficitul de fier se manifestă în principal prin anemie feriprivă, o afecțiune caracterizată prin scăderea nivelului de hemoglobină și reducerea capacității sângelui de a transporta oxigen. Primele semne vizibile includ paloarea mucoaselor, în special la nivelul conjunctivei oculare și al urechilor, letargie, apetit scăzut și stagnarea creșterii în greutate.
 
Citește și: SEPTICEMIA LA PURCEI NOU-NĂSCUȚI: Risc major în primele zile de viață

Pe măsură ce carența se accentuează, purceii devin mai vulnerabili la infecții, în special la boli digestive, iar sistemul imunitar se slăbește. În fermele comerciale, anemia netratată se traduce prin sporuri zilnice mai mici, mortalitate crescută și costuri suplimentare cu tratamentele veterinare, ceea ce afectează direct rentabilitatea producției.
 
Suplimentarea cu fier este considerată o procedură standard în managementul sanitar-veterinar al purceilor. Cea mai utilizată metodă este administrarea intramusculară a preparatelor pe bază de fier, de regulă între ziua a doua și a cincea după naștere. Injecțiile asigură o absorbție rapidă și o doză controlată, fiind preferate în fermele medii și mari.
 
O alternativă este administrarea orală, sub formă de paste, soluții sau emulsii. Această metodă este mai frecvent întâlnită în gospodăriile mici sau în sistemele semi-intensive, însă necesită o monitorizare atentă pentru a evita subdozarea. Indiferent de metodă, respectarea dozelor recomandate și consultarea unui medic veterinar sunt esențiale pentru a preveni atât carența, cât și supradozarea.
 
Suplimentarea corectă cu fier nu reprezintă doar o măsură de prevenire a bolilor, ci și un instrument de optimizare a performanței zootehnice. Purceii care beneficiază de un aport adecvat de fier prezintă o dezvoltare armonioasă, o rezistență mai bună la stres și un potențial productiv superior pe termen lung.