Tabloul clinic al bolii
Imposibilitatea de a sta în picioare şi abaterea sunt semnele timpurii, care evoluează rapid spre tremurături uşoare ale capului şi gâtului, urmate de paralizie. Dificultăţile de locomoţie şi tremurăturile se accentuează dacă păsările sunt agitate sau stimulate să se deplaseze.Păsările bolnave sunt adesea călcate în picioare sau ciugulite de celelalte păsări.
În efectivele la care virusul s-a transmis prin ouă, semnele bolii pot fi observate încă de la eclozionare sau în prima săptămână de viaţă. Puii grav afectaţi se remarcă în efectiv, între ceilalţi pui, având penajul zbârlit, refuză să se mişte sau se mişcă clătinându-se, cu tendinţa permanentă de a se aşeza. O parte din pui manifestă tremurături ale capului şi gâtului, unii fiind complet instabili pe picioare.
În efectivele de găini de reproducţie infecţia se manifestă prin scăderea ouatului (5-20%), care persistă pentru aproximativ 2 săptămâni. În această perioadă virusul trece transovarian în ouăle de reproducţie. Ouăle din aceste efective au un procent redus de ecloziune, din cauza mortalităţii ridicate a embrionilor în ultimele 3 zile de incubaţie.
Suspiciune și diagnostic
Semnele clinice tipice şi anamneza efectivului în care boala este endemică sunt adesea suficiente pentru un diagnostic prezumtiv.Morbiditatea şi mortalitatea de 10-60% la embrioni de 7-14 zile, reducerea ecloziunii şi reducerea producţiei de ouă cu 5-20% sunt semne ce conduc către suspiciunea de encefalomielită aviară.
Confirmarea suspiciunii survenite în fermă este susţinută de prezenţa puilor cu tremurături discrete în efectiv. Diagnosticul de fermă trebuie însă confirmat prin izolarea şi identificarea virusului.
Encefalomielita aviară - Combatere și tratament
Când boala a apărut, nu mai poate fi controlată eficient prin nici o strategie.Izolarea din efectiv a puilor cu semne nervoase şi a găinilor ar putea contribui la reducerea într-o oarecare măsură a pierderilor cauzate de înfometare, sufocare sau călcare în picioare. La fel şi vaccinarea aplicată în focarele declarabile de boală.
În schimb, boala poate fi prevenită eficient prin vaccinarea efectivelor de reproducătoare, la vârsta de 12-15 săptămâni.
Puii proveniţi din ouă recoltate de la găini vaccinate sunt protejaţi cel puţin pentru primele 2-3 săptămâni de viaţă. Imunitatea postvaccinală apare la 2-3 săptămâni după vaccinare şi durează aproximativ un an. Păsările imunizate transferă un nivel suficient de ridicat de anticorpi pentru a asigura protecția, în cazul expunerii faţă de un virus virulent, în primele săptămâni de viaţă.
Nu există tratament etiologic!
Encefalomielita aviară - Cum evităm transmiterea bolii?
Puii infectaţi reprezintă sursa principală de virus pentru alţi pui, transmiterea pe orizontală este rapidă şi este facilitată de mişcările de pui făcute la sfârşitul anumitor faze de creştere.Izolarea puilor infectaţi, fără posibilitatea unei contaminări directe a puilor sănătoşi, din alte hale, face ca boala să nu se extindă aşa de rapid. În cazul creşterii la baterie, extinderea bolii se face mult mai lent.
O altă cale de transmitere a virusului este calea verticală. Găinile producătoare de ouă pentru incubaţie pot elimina temporar virusul prin ouă. Proporţia ouălor infectate în fiecare moment depinde de momentul infecţiei găinilor şi momentul recoltării ouălor pentru incubaţie.
Puii rezultaţi din ouăle infectate manifestă semne de encefalomielită chiar din primele momente după eclozionare sau în interval de câteva zile după aceasta. Transmiterea pe orizontală poate fi realizată prin contact direct, prin fecale infectate cu virus, atât la găini cât şi la puii eclozionaţi din ouă infectate.
Procentul de îmbolnăvire în condiţii naturale de infecţie este variabilă, fiind cuprinsă între 30-60%, dacă puii provin din efective contaminate. Dacă majoritatea puilor provin din mame imune, morbiditatea este obişnuit mai mică. Mortalitatea este cuprinsă de regulă între 5-25%.
Păsările afectate foarte rar se însănătoşesc complet, supravieţuitoarele nu mai cresc normal şi nu mai produc ouă!
Sursa: Revista Ferma