Colibaciloza aviară este o boală infecțioasă produsă de bacteria Escherichia Coli. Poate produce pierderi foarte mari prin mortalitate şi întârziere în creştere. Boala este întâlnită frecvent la noi în țară, constituind unul din factorii constanți de morbiditate și mortalitate la păsări.
Este o boală infecțioasă comună mai multor specii de păsări, caracterizată prin semne clinice respiratorii, inflamații exudative ale seroaselor.
La infecția naturală sunt receptive toate speciile de păsări: găina, curca, bibilica, fazanul apoi rața și gâsca. Totuși boala fiind mai fecventă la bobocii de rață, gâscă și la puii de găină. Infecția naturală se produce pe cale aerogenă în principal și mai rar pe cale digestivă. Astfel, un factor principal în menținerea focarelor de colibaciloză îl reprezintă excesul de praf.
Infecțiile colibacilare grave apar când proporția colibacililor din aer, față de numărul total de germeni, depășește 1-2%. Se admite și transmiterea pe cale verticală a infecției. Astfel, Escherichia coli poate fi încorporată și în ou. Din cauza infecției oviductului, oul se contaminează când traversează oviductul. Se presupune că între 0,5-6% din ouăle produse de găini cu stare normală sunt purtătoare de Escherichia.
La păsări, ca de altfel și la mamifere, infecția colibacilară are un caracter de boală conditionată. Astfel, are loc diminuarea rezistenței organismului păsării, din cauza factorilor stresanți cum sunt scăderea și creșterea exagerată a temperaturii aerului din adăposturi, frigul, pentru tineretul aviar favorizează apariția septicemiilor colibacilare și aerosaculitelor.
Simptomele bolii
Forma acută se întâlnește la puii de găină și bobocii de rață în vârsta de până la 3 săptămâni dar și la păsările adulte, chiar cu o stare bună de întreținere. Boala debutează brusc cu temperatura crescută (hipertermie), somnolență, adinamie, lipsa poftei de mâncare (inapetența), sete exagerată, cianoza crestei, diaree cu fecale de culoare verzuie, urât mirositoare, slăbire rapidă și moarte după câteva zile de evoluție.
Forma subacută, frecvent întâlnită la tineretul de 5-12 săptămâni, se manifestă prin semne respiratorii și generale. Semnele respiratorii sunt prezentate de strănut, catar nazal și ocular seros, tuse, respirație grea și deformarea sinusurilor infraorbitare. Tineretul aviar moare în proporție de 10-15%. Manifestările generale se întâlnesc la puicuțele ouătoare de 4-13 săptămâni și la păsările adulte. La găinile adulte, forma subacută se manifestă cu diaree de culoare albă, scăderea ouatului și în final, moarte subită la 2-3% din cazuri. Dacă infecția s-a transmis prin ou se constată moarte embrionară și mortalitate la puii eclozionati, în primele săptămâni de viață.
Forma cronică se manifestă prin omfalite, artrite la puii mici și ovarite și peritonite la adulte. La tăierea cadavrului (anatmopatologic) se observă embrionii cu aspect vâscos de culoare galben-verzuie.
La puii cu forma acută, se observă inflamarea seroaselor și a pericardului. Ficatul este distrofic, splina este mărită în volum și are o culoare de vișină putredă. În cavitatea toraco-abdominală se găsește exudat sero-fibrinos sau gelatinos de culoare gălbuie.
La păsările adulte, ficatul este mărit în volum, se rupe ușor, cu zone de hepatită hemoragico-necrotică. Uneori, se constată o peritonită fibrino-purulentă. Intestinul prezintă o inflamație catarală cu puncte hemoragice pe seroasa intestinală. Hemoragii se mai pot observa pe cord și alte organe. În forma cronică, se constată noduli în diferite organe ca intestin, ficat, rinichi, splina, cord, ovar, stomac glandular, pulmon, piele. Mărimea nodulilor variază de la foarte mici la dimensiunile unui ou.
Ca și profilaxie, putem spune că se realizează prin asigurarea unor condiții de zooigienă în adăposturi; evitarea factorilor de stres; administrarea unor medicații antistres (antibiotice, vitamine în furaje sau apă); igiena oului pentru incubat.
Păsările bolnave se izolează, se decontaminează adăposturile, se face tratament cu antibiotice profilactic la păsările sănătoase din efectiv și se elimină factorii stresanți majori (temperatura mare sau mică, umiditate relativă necorespunzătoare).
Sursa: gazetadeagricultura.info