Vița de vie în condiții spontane naturale, lăsată liber, fără intervenția omului, reprezintă o plantă liană, care se deosebește prin aceea că formează tulpini lungi, are creștere foarte puternică și formează organele vegetative preponderent spre vârful tulpinii, îndepărtându-se la bază.
Procesul de tăiere a viței de vie este unul îndelungat și are noțiuni de bază pe care ar trebui să le cunoaștem atunci când dorim să obținem o creștere frumoasă a viței de vie.
Cepul – este formațiunea lemnoasă scurtă, ce rezultă din scurtarea coardei la 2-3 ochi. Poate fi cep de rod, înlocuire, siguranță sau de rezervă
Cordița – este formațiunea lemnoasă de mărime mijlocie ce rezultă din scurtarea coardei la 4-7 ochi
Coarda de rod – este formațiunea lemnoasă de bază și poate fi scurtă (cu 8-10 ochi), mijlocie (cu 10-15 ochi), lungă (cu 15 - 18 ochi)
Veriga de rod – este cuplul format din cepul de înlocuire sau de rod și cordița sau coarda de rod.
Călărașul – este formațiunea lemnoasă pe care o întâlnim de regulă la vițele conduse în forme joase și se recurge la această formațiune doar când butucul nu are brațe suficiente
Biciul – este formațiunea lemnoasă multianuală lungă care se termină în capăt cu o coardă de rod, se întâlnește la vițele în forme joase.
Tăiatul și formarea butucilor viței de vie rezolvă trei probleme globale, și anume:
- Limitarea polarității longitudinale și menținerea butucilor:
- Reglarea proceselor de creștere și fructificare, menținerea corelației dintre partea subterană și aeriană a butucului;
- Repartizarea optimală a organelor butucului în spațiu.
Tăierile de formare sunt utilizate în primii 3-5 ani de la plantare și au scopul de a reda o anumită formă butucilor.
Tăierile de fructificare sunt aplicate în perioada de creștere și fructificare și urmăresc scopul obținerii unei recolte stabile și calitative o perioadă îndelungată.
Tăierile de regenerare sunt utilizate în plantațiile viticole neeficiente, bătrâne, în perioada de declin și au ca scop refacerea butucilor pentru o perioadă scurtă de 5-7 ani în scopul obținerii unor recolte relativ stabile.
Tăierile speciale, se aplică butucilor afectați de condițiile nefavorabile de mediu cum ar fi gerurile din timpul iernii, înghețurile târzii de primăvară, grindina, bolile etc.
Tăierea de rodire pentru plantațiile viticole
Tăierea de rodire, sau de fructificare, este cea mai importantă și se execută anual. Este o tăiere care se execută în uscat (în perioada de repaus vegetativ).
Există trei sisteme de tăiere de fructificare, și anume:
- Sistem de tăiere scurt – Lăstarii pentru recoltă se taie la 2-3 ochi în fiecare an. În felul acesta, punțile de rod se lungesc anual cu un internod. De regulă, acest sistem este utilizat pe plantații unde butucii au creștere slabă.
- Sistem de tăiere lung, cu arcuirea ulterioară a coardelor - Se lasă corzi de rod de 6-12 ochi, care apoi se arcuiesc la legat.
- Sistemul de tăiere mixt cu formarea verigii de rod - Include elemente și din sistemul scurt și din sistemul lung.
- Tăieri Teremia - la plantațiile cu o conducere joasă și tăiere scurtă
- Tăieri Guyot pe tulpină - cu verigi roditoare amplasate la peste 1 m de sol
- Tăieri Guyot pe semitulpină - în cazul conducerii semiînalte și a tăierii mixte
- Tăieri Guyot multiplă - conducere clasică, tăiere mixtă
- Tăieri Guyot cu brațe înlocuite periodic - conducere înaltă sau semiînaltă, cu formarea a două brațe cu verigi roditoare în vârf
- Tăieri în cordon uni sau bilateral (Cazenave) - conducere semiînaltă, tăiere mixtă, unde verigile de rod sunt amplasate pe cordoane
- Tăieri în cordon Lens Moser - unul sau două cordoane, cu tulpina la peste un metru înălțime
- Tăieri în cordon speronat - se folosește la anumite soiuri, precum Feteasca Regală au Merlot
- Pergola rationala
- Cortina dublă geneveză
- Cordon Silvoz
Tăierea de rodire se execută în perioada de repaus fiziologic al plantei, așadar de la căderea frunzelor toamna, până la dezmuguritul din primăvară.
Dacă tăierea se face iarna, este recomandat să se lase o încărcătură pe rod mai mare, urmând să fie corectată în primăvară în funcție de pierderile de muguri provocate de temperaturile din timpul iernii.
De ce este nevoie pentru a tăia vița de vie?
E ușor de intuit că tăierea presupune retezarea, cu foarfeca, a unor lăstari, însă asta nu înseamnă că ea poate fi făcută oricum. Câteva aspecte de care trebuie să ținem cont la tăierea viței de vie sunt:
- La tăiere, elementele de rod să provină din coarde de un an formate pe lemn de doi ani
- Înlocuirea anuală a coardelor care au rodit cu altele noi
- Tăietura trebuie să fie netedă, astfel încât foarfeca trebuie să fie poziționată cu lama spre butuc. Lemnul nu trebuie zdrobit, ci retezat.
- Tăietura se face perpendicular
- Dacă elementele tăiate au o grosime de peste 1 cm, ar putea fi necesare tratamente cu fungicide .
Care sunt regulile pentru tăierea viței de vie
Pentru o bună execuție a acestei lucrări, trebuie să ținem seamă de câteva reguli extrem de importante:- Când se efectuează tăierea, se lasă coarde de rod cu o grosime cuprinsă între 6 și 12 mm
- Scurtarea coardelor se face chiar deasupra ochiului
- Tăierile se fac numai pe o singură parte a lemnului multianual
- Suprimarea coardelor se face la 2-3 mm deasupra punctelor de inserție
- Cepul de înlocuire trebuie să fie în poziție inferioară față de coarda de rod, cât mai aproape de lemnul multianual
- Suprafața tăiată trebuie să fie cât mai mică
- În cazul în care lemnul este bătrân, se folosește ferăstrăul și apoi cosorul.
- Suprafața tăiată să fie cât mai mică și fiecare butuc necesită o tăietură specifică
Sursa: agro.basf.ro