BUXUS: Arbustul ideal pentru garduri vii și grădini elegante

Buxusul, cunoscut și sub denumirea populară de „cimișir” sau „merghele”, este una dintre cele mai apreciate plante ornamentale. Datorită frunzelor mici, lucioase și veșnic verzi, acest arbust decorativ este o alegere ideală pentru grădini, parcuri, curți rezidențiale și amenajări urbane.
 
Forma sa compactă și capacitatea de a fi modelat cu ușurință îl fac perfect pentru crearea gardurilor vii, a bordurilor sau a sculpturilor vegetale, cunoscute sub numele de topiary. De-a lungul anului, buxusul păstrează un aspect ordonat, oferind stabilitate vizuală și echilibru în orice amenajare peisagistică.
 
Este des întâlnit în grădinile formale, aliniate geometric sau în jurul aleilor, dar se adaptează cu ușurință și în peisaje rustice sau moderne. Pe lângă aspectul estetic, buxusul mai are un avantaj important: crește lent, ceea ce înseamnă că necesită întreținere moderată.

Citește și: CUM SĂ PLANTEZI UN GARD VIU DIN CHIPAROSUL LEYLANDII
 
Plantarea buxusului – ce trebuie să știi
Cea mai bună perioadă pentru plantarea buxusului este primăvara sau începutul toamnei, când temperaturile sunt moderate și solul are suficientă umiditate. Solul ideal este bine drenat, cu un pH neutru până la ușor alcalin, bogat în materie organică.
 
Poate fi plantat atât la soare, cât și la semiumbră, însă în zonele cu soare puternic este indicat să fie amplasat astfel încât să fie protejat la orele de vârf. Se plantează la o distanță de 25–40 cm între plante, în funcție de scopul dorit (gard viu compact sau tufă decorativă).
 
După plantare, este importantă o udare regulată, în special în primele luni, până când plantele prind rădăcini solide. Pentru a menține aspectul sănătos și culoarea verde intens, buxusul beneficiază de fertilizare de două ori pe an – primăvara și la mijlocul verii – cu îngrășăminte pentru plante verzi.
 
Tunderea – secretul unui buxus frumos
Tunderea nu este doar o chestiune estetică, ci și una de sănătate a plantei. Se recomandă tunderea de întreținere de 2–3 ori pe an, începând din mai până în august. Prima tundere trebuie să fie mai riguroasă pentru a forma baza tufei, iar celelalte vor avea rol corectiv și de îndesire.
 
Un aspect important: tunsul se face întotdeauna în zile răcoroase sau cu cer înnorat, pentru a evita arderea frunzelor expuse brusc la soare.
 
Pericole și boli: ce trebuie monitorizat
Chiar dacă este o plantă rezistentă, buxusul poate fi afectat de anumite boli și dăunători. Una dintre cele mai periculoase amenințări este omida minieră a buxusului (Cydalima perspectalis), un dăunător invaziv care consumă rapid frunzele, lăsând planta dezgolită.
 
Printre afecțiunile fungice, cele mai întâlnite sunt pătarea frunzelor și ofilirea ramurilor. Pentru prevenție, se recomandă tratamente fitosanitare preventive în perioadele calde și umede, dar și menținerea unui regim echilibrat de udare.
 
Fiind o plantă veșnic verde, buxusul este asociat adesea cu stabilitatea, echilibrul și rafinamentul. În multe culturi europene, este considerat un simbol al protecției și longevității, ceea ce explică și prezența sa în jurul clădirilor istorice, bisericilor sau curților tradiționale.