MĂRUL LUI ADAM (MACLURA POMIFERA): Gard viu și protecție împotriva insectelor

Maclura pomifera, cunoscută popular ca „mărul cailor”, „portocalul fals” sau chiar „mărul lui Adam”, este o specie cu o poveste botanică fascinantă și un aspect care nu trece neobservat. În ciuda numelui său sugestiv și al asemănării cu fructele citrice, planta nu are nicio legătură cu portocalul, ci provine dintr-o cu totul altă familie – Moraceae, aceeași cu a dudului și smochinului.
 
Fructele sale, spectaculoase, au atras de-a lungul timpului atenția grădinarilor, cercetătorilor, dar și a pasionaților de plante rare. Deși nu sunt comestibile pentru oameni, aceste fructe masive, cu suprafață zbârcită și culoare verde-gălbuie, sunt pline de latex alb, lipicios, și adesea utilizate în scop decorativ sau ca repelent natural pentru insecte.
 
Utilizări și beneficii
De-a lungul timpului, fructele de Maclura au fost folosite în diverse moduri – chiar dacă nu sunt comestibile pentru oameni, ele au fost plasate în gospodării pentru alungarea insectelor. Se crede că mirosul și compușii volatili din coajă țin la distanță păianjenii sau gândacii. În unele regiuni din SUA, agricultorii așezau fructele pe praguri, în hambare sau pivnițe, ca formă de protecție naturală împotriva dăunătorilor.
 
Totodată, lemnul de Maclura este extrem de durabil, dens și rezistent la putrezire, ceea ce l-a făcut căutat în construcții tradiționale, mai ales pentru garduri, arcuri și unelte. Culoarea galben intens a lemnului este apreciată și în arta marochinăriei sau în lucrări de finețe.
 
Recent, în medicina naturistă, extractele din fruct sau latex au început să fie cercetate pentru posibile proprietăți antioxidante, antibacteriene sau antiinflamatoare, dar utilizarea lor rămâne deocamdată mai degrabă tradițională decât validată științific pe scară largă.
 
Cum se cultivă Maclura pomifera
Deși nu este o plantă cultivată pe scară largă, Maclura pomifera se adaptează bine în condițiile climatice de la noi, în special în regiunile sudice și sud-vestice. Este un arbust sau arbore mic, cu o creștere relativ lentă, dar care poate atinge între 8 și 15 metri înălțime la maturitate. Preferă solurile bine drenate și expunerea la soare, iar odată stabilit, rezistă bine la secetă și înghețuri moderate.
 
Planta este monoică – ceea ce înseamnă că florile masculine și feminine cresc pe același individ – dar pentru a obține fructe, este recomandată plantarea mai multor exemplare pentru o polenizare eficientă.
 
Se pretează excelent pentru garduri vii, datorită ramurilor spinoase și aspectului dens, oferind atât protecție naturală, cât și un element de peisagistică rustică. În amenajările peisagistice moderne, este tot mai des utilizată pentru valoarea sa ornamentală, în special toamna, când fructele capătă o nuanță verde-gălbuie intensă și devin un punct de atracție.