Când frunzele crizantemelor se îngălbenesc, iar bobocii se brunifică înainte de a se deschide, prima verificare se face la rădăcini. O plantă ofilită poate avea substratul uscat sau, dimpotrivă, rădăcinile afectate de umezeala persistentă. Petele de pe frunze, puful cenușiu de pe boboci și urmele argintii de pe petale ajută la diferențierea unei probleme de udare de o boală sau de un atac de dăunători.
Cum recunoaștem o problemă de udare
La crizantemele din ghiveci, umiditatea se verifică și sub stratul de la suprafață. Un ghiveci foarte ușor, cu substrat uscat în profunzime, indică lipsa apei. Frunzele își pierd fermitatea, iar în perioadele în care planta trece repetat prin uscăciune, bobocii se pot opri din dezvoltare. Un indiciu util este că frunzele își recapătă fermitatea după ce substratul a fost umezit uniform. Bobocii deja uscați nu se refac.
Dacă planta rămâne ofilită deși substratul este umed, se verifică orificiile de scurgere, apa rămasă în farfurie și starea rădăcinilor. Rădăcinile sănătoase sunt ferme și, în general, deschise la culoare. Cele brunificate, moi, care se desprind ușor, indică degradarea sistemului radicular. Umezeala prelungită reduce aerarea substratului și favorizează putrezirea rădăcinilor. Aspectul rădăcinilor arată amploarea problemei, iar identificarea agentului patogen poate necesita o analiză de laborator.
La pătările foliare, îngălbenirea apare adesea sub forma unor pete distincte, vizibile mai întâi pe frunzele de la baza tufei. Petele se brunifică sau se înnegresc, se extind și se pot uni, uscând porțiuni mari din frunză. Mai multe boli pot da acest aspect, printre care septorioza și alternarioza. Frunzele care rămân ude timp îndelungat și umiditatea ridicată favorizează răspândirea acestor boli.
La putregaiul cenușiu, produs de Botrytis cinerea, bobocii și petalele se brunifică, iar pe țesutul afectat poate apărea un puf cenușiu când aerul este umed. În sere și solarii, condensul și aerisirea slabă favorizează boala. Florile și bobocii afectați se îndepărtează, se aerisește cultura, iar apa se aplică la baza plantelor pentru a reduce durata de umezire a frunzelor și florilor.
Tripsul se ascunde între petale și în boboci. Atacul poate lăsa urme argintii și puncte negre fine, iar florile se pot deschide deformate. Pentru verificare, se desface un boboc afectat sau se scutură o floare deasupra unei coli albe. Insectele sunt mici, alungite și se observă mai ușor cu o lupă.
Afidele se adună pe lăstarii tineri, în jurul bobocilor și pe dosul frunzelor. Coloniile se pot vedea cu ochiul liber, iar suprafețele atacate pot deveni lipicioase. Acarienii lasă puncte decolorate foarte fine, care dau treptat frunzei un aspect gălbui sau bronzat. La un atac avansat se poate vedea o pânză fină, mai ales pe dosul frunzelor.
Într-un lot, merită comparată o plantă afectată cu una sănătoasă din aceeași zonă. Dacă simptomele se concentrează în ghivecele care se usucă primele sau în porțiunile unde apa stagnează, se verifică distribuția udării și drenajul. Dacă apar pete care se extind, puf cenușiu sau insecte, se examinează frunzele de la bază, dosul frunzelor și interiorul bobocilor. Umezeala în exces și o boală radiculară pot apărea împreună. De aceea, o crizantemă ofilită în substrat umed trebuie verificată la rădăcini înainte de următoarea udare.
Sursa: Universitu of Massachusetts
DE CE SE ÎNGĂLBENESC FRUNZELE CRIZANTEMELOR ȘI SE USUCĂ BOBOCII