SOLURI FERTILE: Cinci lucruri despre humusul din câmp pentru fermieri

Solul este cel mai important capital al fermierului, iar calitatea acestuia depinde în mare măsură de conținutul de humus. Această componentă organică nu doar că asigură fertilitatea și productivitatea câmpurilor, dar joacă și un rol esențial în combaterea efectelor schimbărilor climatice prin stocarea carbonului.
 
Nu tot humusul este identic. Fermierii pot influența proporția anumitor fracțiuni prin practici de cultivare, ceea ce are efecte directe asupra fertilității solului și asupra capacității acestuia de a stoca carbon.

Citește și: CUM PUTEM SPORI CREȘTEREA CANTITĂȚII DE HUMUS ÎN SOL

Humusul – un rezervor de carbon și fertilitate
Humusul reprezintă componenta principală a materiei organice din sol, formată în special din carbon organic. Acest complex de substanțe are o dublă funcție: îmbunătățește fertilitatea solului și contribuie la sechestrarea dioxidului de carbon, având astfel un rol important în atenuarea schimbărilor climatice.
 
Se disting două categorii majore: humusul permanent, cu stabilitate ridicată, legat de particulele minerale și dificil de descompus, și humusul nutritiv, format din reziduuri vegetale, rădăcini, gunoi de grajd și biomasă microbiană. Dacă primul este determinat în mare parte de tipul de sol și condițiile de mediu, al doilea poate fi influențat direct de fermieri prin rotația culturilor, lucrările solului și fertilizarea aplicată.
 
De ce solurile au conținuturi diferite de humus
Nivelul de humus din solurile arabile diferă semnificativ în funcție de contextul pedoclimatic și de modul de gestionare. Printre factorii determinanți se numără materialul parental, textura, regimul hidric, clima, dar și rotația culturilor și intensitatea lucrărilor agricole. Astfel, soluri aflate în condiții similare pot prezenta niveluri diferite de humus, în funcție de modul de exploatare.
 
Determinarea conținutului de humus
Analiza corectă a humusului se realizează doar în laborator, unde metodele variază în funcție de tipul de sol. În solurile calcaroase, este necesară diferențierea între carbonul organic și cel anorganic (carbonatic). În schimb, în solurile fără calcar, conținutul total de carbon reflectă direct cantitatea de carbon organic. În cazul solurilor nisipoase sau al turbăriilor sărace în argilă, se utilizează metoda pierderii la calcinare pentru a estima proporția de materie organică.
 
Efectele benefice ale humusului asupra solului
Un sol bogat în humus nu este doar mai fertil, ci și mai rezilient. Proporția ridicată de materie organică îmbunătățește structura, stabilitatea agregatelor și capacitatea de infiltrare a apei, reducând în același timp riscul de eroziune. În plus, humusul stimulează activitatea biologică a solului: microorganismele și râmele devin mai active, ceea ce favorizează mineralizarea și eliberarea treptată a nutrienților necesari plantelor.
 
În solurile ușoare sau în sistemele de agricultură ecologică, aceste efecte sunt și mai vizibile, demonstrând importanța menținerii unui aport constant de materie organică.
 
Factorii care influențează nivelul de humus
Cercetările arată că nivelul de humus este determinat în proporție de aproximativ 50% de climă, între 20 și 30% de proprietățile intrinseci ale solului și între 5 și 30% de practicile de gestionare aplicate de fermieri. Prin urmare, chiar dacă factorii naturali au un rol dominant, deciziile de agrotehnică pot contribui semnificativ la menținerea și creșterea conținutului de humus.
 
Sursa: Agrarheute