CERTIFICAREA FORESTIERĂ: De ce fără ea lemnul Moldovei rămâne în afara pieței

Certificarea forestieră devine un criteriu tot mai prezent în accesul pe piețele internaționale, iar pentru Republica Moldova subiectul începe să capete relevanță în contextul cerințelor comerciale și al standardelor de sustenabilitate. Lucian Filigean, Președinte Executiv al Programului pentru Aprobarea Certificării Forestiere (PEFC), a explicat modul în care funcționează sistemul și ce presupune implementarea acestuia la nivel național.
 
PEFC este o organizație non-profit globală, o alianță a sistemelor naționale de certificare forestieră, fondată în 1999 la cerința micilor proprietari de păduri din Europa. Practic, a apărut ca răspuns la nevoia acestora de a avea un sistem adaptat realităților lor, diferit de modelele gândite inițial pentru păduri de mari dimensiuni, cum sunt cele tropicale, a explicat Lucian Filigean, Forumului Național al Pădurilor 2026, organizat la Chișinău.
 
Conceptul de certificare forestieră este strâns legat de ideea de dezvoltare durabilă, introdusă în anii ’90, pe fondul preocupărilor globale privind degradarea ecosistemelor forestiere. În timp, sistemele de certificare au evoluat, iar PEFC s-a extins dincolo de Europa, devenind un mecanism recunoscut internațional, cu zeci de țări participante și milioane de hectare certificate.
 
Nu certificăm pădurea în sine, pentru că pădurea există independent de acțiunile noastre. Certificăm modul în care este gestionată. Asta înseamnă că evaluăm practicile de management forestier și modul în care resursa este exploatată, protejată și integrată într-un lanț economic responsabil, susține specialistul.
 
Citiți și: DE CE „SE TAIE” PĂDURILE: Explicația specialiștilor despre regenerare și necesitate

Pe lângă standardele aplicate direct în pădure, sistemul include și certificarea lanțului de custodie, care urmărește traseul lemnului de la exploatare până la produsul final. Această componentă este esențială pentru piețele externe, unde trasabilitatea și proveniența materiei prime sunt criterii obligatorii.
 
În momentul în care lemnul iese din pădure, tot ce se întâmplă cu el până ajunge produs finit trebuie să fie controlat. Vorbim despre trasabilitate completă. De aceea, pentru lanțul de custodie există standard internațional, pentru că produsele circulă global și regulile trebuie să fie aceleași peste tot.
 
Citește și: PIAȚA CARBONULUI POATE ADUCE MOLDOVEI SUTE DE MILIOANE DE EURO DIN ÎMPĂDURIRE

Un element definitoriu al sistemului PEFC este modul de organizare, diferit față de alte scheme de certificare. Deciziile sunt luate la nivel național, iar fiecare țară își dezvoltă propriul standard, adaptat cadrului legislativ și specificului local.
 
Este o abordare de jos în sus. Fiecare țară are propria organizație națională, care dezvoltă standardul. Deciziile nu vin impuse central, ci sunt rezultatul unui proces de consultare și vot. Asta permite adaptarea la realitățile locale, inclusiv la diferențele legislative sau structurale dintre state, spune Lucian Filigean.
 
În România, implementarea sistemului a urmat etape similare cu cele necesare pentru Republica Moldova: constituirea unei organizații naționale, dezvoltarea standardului și obținerea recunoașterii internaționale. În prezent, sute de mii de hectare sunt certificate, iar numărul companiilor implicate în lanțul de custodie este în creștere.
 
Pentru Republica Moldova, procesul ar presupune crearea unui organism de guvernanță, dezvoltarea unui standard național și parcurgerea etapelor de evaluare și audit. Modelul permite flexibilitate în ceea ce privește structura instituțională care ar putea gestiona acest sistem.
 
Nu este obligatoriu să existe o entitate cu o denumire anume. Poate fi o universitate, o federație sau o asociație care își asumă rolul de coordonare. Important este să existe un cadru organizat care să dezvolte standardul și să solicite recunoașterea internațională.
 
Implementarea certificării este strâns legată de accesul pe piețele externe, unde cererea pentru produse certificate este în creștere, inclusiv în industrii care depășesc sectorul clasic al lemnului.

Citește și: DUMITRU GALUPA: Pădurile Moldovei devin resursă strategică
 
Tot mai multe companii mari includ certificarea în politicile lor de achiziție. Lemnul certificat sau produsele derivate din acesta sunt preferate pe piața europeană și globală. În lipsa certificării, accesul la aceste piețe devine limitat, spune Lucian Filigean.
 
În același timp, utilizarea resursei forestiere rămâne legată și de componenta socială, în special în țările unde lemnul este folosit pe scară largă pentru încălzire. În acest context, eficiența utilizării resursei devine o temă tot mai discutată.
 
Rolul social al pădurii este esențial și nu poate fi ignorat. Dar există soluții mai eficiente de utilizare a lemnului, cum ar fi centralele de cogenerare, care pot produce energie și căldură cu pierderi mult mai mici comparativ cu arderea individuală.
 
În acest context, certificarea forestieră este privită nu doar ca un instrument de mediu, ci și ca o condiție pentru integrarea economică în lanțurile internaționale de aprovizionare. Pentru Republica Moldova, dezvoltarea unui astfel de sistem ar putea deschide noi oportunități pentru valorificarea resursei forestiere, într-un cadru aliniat cerințelor actuale ale pieței.