POMUȘOARE ȘI PLANTE MEDICINALE CARE SE RECOLTEAZĂ ÎN NOIEMBRIE

Unele dintre pomușoare și plante sunt lăsate special până în noiembrie pentru că, după primul îngheț, gustul devine mai dulce, iar boabele devin mai bogate în nutrienți. Altele – abia atunci ajung la maturitate. Ce plante benefice putem recolta în această perioadă vedeți mai jos.
 

Păducel

Păducelul este folositor nu numai sub formă de boabe, dar și utilizând alte părți ale plantei: frunze, flori și chiar scoarța. Acestea din urmă se recoltează, de regulă, primăvara, însă fructele se strâng abia toamna. În funcție de condițiile meteorologice, recoltarea boabelor de păducel începe în septembrie-octombrie și continuă în noiembrie, până la îngheț.
 
Păducelul este folosit în medicina populară pentru a trata bolile de inimă, normalizează nivelul de colesterol, ajută la îmbunătățirea calității somnului, ajută la problemele digestive și îmbunătățește imunitatea. Fructele conțin carbohidrați, acizi organici și grași, taninuri și vitamine, scrie Agrointel.
 
Citește și: UTILIZAREA ȘI BENEFICIILE FRUNZELOR DE HREAN. Cum se recoltează corect

Călin

Fructele de călin se coc complet la sfârșitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie, însă se recoltează abia după îngheț, când se diminuează gustul amar. Călinul se poate strânge chiar și după căderea zăpezii deoarece proprietățile sale nu se pierd în aceste condiții, însă gustul este mai bun.
 
Boabele de călin au multe substanțe utile: vitaminele A, C, E și K, uleiuri esențiale, magneziu, fier și alte elemente. De asemenea, această plantă este folosită pentru eczeme și ulcere ale pielii și, de asemenea, ca agent de vindecare a rănilor. Boabele sunt folosite pentru a trata astmul bronșic, răceala, tusea, hipertensiunea arterială, bolile hepatice și icterul. Totodată, reduc tensiunea arterială și au proprietăți antiinflamatorii.


 

Merișoare

Merișoarele se numără printre cele mai sănătoase fructe. Recoltarea începe la începutul lunii septembrie și continuă pe tot parcursul toamnei, până la sfârșitul lunii noiembrie.
 
Merișoarele conțin o cantitate mare de vitamine: aproape toate vitaminele B, precum și C, A, E și K. Conțin fier, potasiu, fosfor, seleniu, mangan și alte elemente necesare organismului. Merișorul este un antioxidant puternic care previne dezvoltarea bolilor cronice ale sistemului cardiovascular și endocrin. Scade nivelul de colesterol „rău” și crește nivelul de colesterol „bun”. Boabele sunt un adevărat antibiotic natural și un mijloc excelent de întărire a sistemului imunitar.
 
Citește și: FLORILE DE SOC: Beneficii. Cum preparăm socata, rețeta

Ienupăr

Boabele de ienupăr sunt rotunde, ovoide, de culoare albastră sau neagră, fiind similară ca aspect cu afinele. Din planta de ienupăr se pot obține fructe după al doilea sau al treilea an de la plantare. Boabele se strâng după maturarea completă, în octombrie-noiembrie. Se recomandă colectarea fructelor care au căzut la scuturare.
 
Ienupărul este folosit ca agent diuretic, dezinfectant, expectorant și coleretic. Ajută la constipație și alte probleme cu digestia și funcția tractului gastrointestinal, elimină lichidele din organism, combate infecțiile și pietrele la rinichi și ajută la creșterea apetitului.


 

Cătină

Boabele de cătină sunt un peisaj specific toamnei, însă nu sunt folosite doar ca decor, ci și pentru consum, fiind un adevărat depozit de vitamine și substanțe valoroase, un simbol al sănătății și frumuseții.
 
Cătina se recoltează încă de la începutul perioadei de coacere, în septembrie, însă această lucrare este deseori amânată. După primul îngheț, fructele se colectează mult mai ușor de pe ramurile spinoase. Este nevoie doar de scuturarea cu un băț a trunchiului, iar cătina cade cu ușurință.
 
La fel ca merișoarele, cătina este considerată una dintre cele mai valoroase fructe, deoarece conține multe vitamine și microelemente care au un efect benefic asupra sănătății. Boabele de cătină conțin și aminoacizi, flavonoide și carotenoide. Fructele plantei sunt folosite pentru a îmbunătăți funcționarea sistemului digestiv și a ficatului și pentru a menține sănătatea inimii.
 
Preparatele pe bază de cătină, cum ar fi ceaiurile, siropurile, sucurile, uleiurile, fructele măcinate etc sunt recomandate și pentru hipertensiune arterială, diabet, artrită, eczeme și pentru scăderea nivelului de colesterol. De asemenea, sunt folosite pentru ameliorarea sindromului de ochi uscat.
 
Citește și: CĂTINA: BENEFICII ȘI PROPRIETĂȚI. Substanțe active importante

Măceș

Măceșele sunt folosite pentru combaterea multor boli nu numai în medicina populară – beneficiile acestei plante sunt recunoscute și de medicina oficială. Măceșul a câștigat o astfel de recunoaștere datorită unei game largi de substanțe importante pentru sănătate. Fructul conține vitamine, taninuri, fibre solubile în apă, macro și microelemente, acizi malic și citric.
 
Fructele sunt preparate pentru răceli datorită efectelor lor antiinflamatorii și antipiretice. De asemenea, ajută și la reducerea tensiunii arteriale și a colesterolului crescut, pentru anemie, boli ale rinichilor și gastrointestinale. Măceșele sunt prescrise persoanelor cu oboseală cronică și pentru a elimina excesul de lichid din organism.

Rădăcini de păpădie

Legume și fructe care se recoltează în noiembrie. Rădăcini de păpădie
Rădăcinile de păpădie pot fi săpate pe tot parcursul toamnei, inclusiv în noiembrie. În această perioadă, ele conțin o mulțime de substanțe foarte valoroase, printre care și inulina.
 
Decoctul de rădăcini de păpădie este folosit pentru a dizolva plăcile de colesterol care se formează pe pereții vaselor de sânge. De asemenea, medicamentul se bea pentru a îmbunătăți funcționarea rinichilor și a ficatului. Decoctul aduce beneficii și femeilor care alăptează pentru că îmbunătățește lactația.
 

Hrean

Rădăcinile de hrean, folosite pentru a obține un condiment apreciat și în gastronomia românească, se sapă la finalul lunii octombrie și în noiembrie. Un indiciu care arată că planta este gata de recoltare este îngălbenirea și ofilirea frunzelor. În această perioadă, substanțele benefice acumulate în perioada de vegetație trec de la frunze la rădăcină.
 
Hreanul este apreciat nu numai pentru gustul său – rizomul plantei este folosit ca antiseptic, precum și pentru prevenirea și tratarea unui număr mare de boli. Hreanul îmbunătățește funcționarea tractului digestiv, este un diuretic puternic și, prin urmare, este utilizat în tratamentul bolilor de rinichi, infecțiilor vezicii urinare, reumatismului și gutei.
 
Pulpa iute a plantei scade nivelul zahărului din sânge, întărește sistemul imunitar și este folosită pentru deficiența de vitamine. În plus, hreanul nu este doar un condiment, ci și o componentă excelentă a multor feluri de mâncare.