Au trăit printre stupii de albine încă din copilărie și au muncit pentru o viață mai dulce. Este povestea a două tinere din țara noastră care vor să spargă stereotipul, potrivit căruia, apicultura este o ocupație pentru bărbați. Astfel, ele demonstrează, zilnic, prin activitatea și devotamentul lor că nimic nu este imposibil, dacă ai dorință și pasiune față de ceea ce faci.
Liza Mămăligă din satul Todirești, raionul Ungheni este exponenta unei dinastii de apicultori. De când se ține minte, albinele i-au fost prietene, pentru că, atât bunicii cât și părinții săi, s-au ocupat de albinărit, iar ea a crescut printre stupi. Astfel, a moștenit și dragostea pentru aceste viețuitoare.
Îmi amintesc din copilărie cum toți copiii din vecini veneau la noi, tata ne dădea faguri și noi mâncam.
Din 2012, Liza continuă tradiția și afacerea moștenită de la familie și are grijă de cele câteva zeci de familii de zumzăitoare. A pus și bazele unei întreprinderi sociale, creând produse naturale cu derivatele din prisacă. Și dacă la început, faptul că era cea mai tânără femeie din breaslă o descuraja, acum se mândrește cu asta.
Când mergeam la adunări cu apicultorii, acolo erau mai mult bărbați în vârstă, acesta era peisajul. Da, la început, era greu că nu aveau încredere. Dacă eu ziceam ceva legat de apicultură, toți mă priveau: „da, de parcă tu ai lucra acolo și ai ști ce se întâmplă în stup”. Dar nu pot să zic că am avut piedici, poate o atitudine mai ostilă.
Și Cristina Bacaliuc din satul Andrușul de Jos, raionul Cahul a moștenit de la părinți dragostea față de albine și tot ce înseamnă apicultură. Tânăra este foarte pasionată de activitatea sa și spune că și-ar dori să le lase această comoară fără de preț și copiilor săi.
Cum e să fii femeie apicultoare? Este foarte bine, îmi place ceea ce fac, să mă aflu printre albine, să le aud zumzetul, este o relaxare pentru mine. Îmi place ceea ce las copiilor noștri. Cu acest scop am și pornit afacerea, ca să dăinuie cât vom fi și vom putea.
Începutul a fost greu, deoarece avea doar câteva familii de albine, iar de-a lungul timpului, drumul ei nu a fost deloc un râu cu miere dulce. Totuși, nu a cedat niciodată în fața greutăților.
În 2014, am început apicultura cu doar două familii de albine. Atunci am făcut cunoștință cu albina, cu mierea. Încet, încet am crescut. De la 2, la 4, apoi, la 6, până am ajuns la 8, 10 familii în acel an. Apoi, am ajuns la 50 de stupi, după asta, în 2020, când a fost secetă, au mai murit. Anul acesta, din nou vrem să creștem numărului familiilor.
Prisaca Lizei Mămăliga și cea a Cristinei Bacaliuc se numără printre cele 8 la sută dintre cele aproape 7.700, care au fost incluse în Registrul Național al Apicultorilor al ANSA, fiind deținute și administrate de femei.
Sursa: tv8.md