O altă metodă mai simplă prevede secţionarea ochilor de iarnă longitudinal cu o lamă şi înregistrarea datelor într-un tabel, în care se notează categoriile de ochi de iarnă prin diferite semne: “+” – ochi vii; “±” – ochi vătămaţi; “-“ – ochi pieriţi.
Ochi de iarnă vii sunt consideraţi acei la care atât mugurele principal, cât şi cei secundari sunt vii (au culoare verde); ochi de iarnă vătămaţi sunt consideraţi acei la care mugurele principal este afectat de geruri (are culoare cafenie), iar mugurii secundari sunt vii (au culoare verde); pieriţi sunt consideraţi acei ochi de iarnă la care sunt pieriţi atât mugurele principal, cât şi cei secundari. Doi ochi de iarnă vătămaţi sunt echivalaţi cu un ochi de iarnă sănătos şi unul pierit.
Dacă s-a stabilit că procentul ochilor de iarnă vătămaţi la soiurile de struguri pentru masă este până la 40%, atunci încărcătura butucului se lasă la nivelul anului precedent (cu condiţia că aceasta a fost optimă). Dacă procentul ochilor vătămaţi depăşeşte indicii de mai sus dar nu depăşeşte 80%, atunci încărcătura butucilor se măreşte cu 40-50%. Dar dacă procentul ochilor vătămaţi este peste 80% se utilizează tăieri speciale în funcţie de gradul afectării butucilor.
Dacă pe butuc majoritatea lăstarilor anuali maturaţi sunt normal dezvoltaţi, atunci reiese că încărcătura butucului în anul trecut a fost optimă. Dacă majoritatea lăstarilor anuali maturaţi sunt slab dezvoltaţi, atunci butucul a fost supraîncărcat. Dacă majoritatea lăstarilor anuali maturaţi sunt puternic dezvoltaţi, atunci încărcătura butucului a fost mică.
Sunt mai multe metode de determinare a încărcăturii butucilor. Una dintre cele mai practice este determinarea încărcăturii în funcţie de mărimea strugurilor soiului dat şi numărul de lăstari anuali maturaţi normal dezvoltaţi pe fiecare punte de rod.
Se consideră că încărcătura butucului a fost normală dacă: la soiurile cu strugurii mici (Perla de Csaba, Irşai Oliver şi a.) s-au dezvoltat normal, în mediu, câte 2 lăstari la o coardă de rod din anul trecut; la soiurile cu struguri medii (Muscat iantarnîi, Chasselas d’orė etc.) s-au dezvoltat 2,5 lăstari; la soiurile cu struguri mari (Karaburnu, Regina viilor, Coarnă neagră, Cardinal, Leana, Moldova, Codreanca, Muscat de Hamburg, Rannii Magaracea, Alb de Suruceni; Startovîi, Frumoasa albă, Ialovenski ustoicivîi etc.) s-au dezvoltat 3 lăstari.
Reieşind din cele expuse mai sus, se determină încărcătura butucului conform tabelelor 4.1.2 şi 4.1.3., în funcţie de numărul de lăstari normal dezvoltaţi pe fiecare punte de rod şi formă de butuc.
Încărcătura butucului poate fi revizuită şi stabilită definitiv pe parcursul primei jumătăţi a anului, în diferite fenofaze de vegetaţie şi anume:
- până la plâns – încărcătura se determină orientativ şi se reglează prin tăieri în uscat conform tabelelor 4.1.2 şi 4.1.3;
- creşterea lăstarilor şi inflorescenţelor – încărcătura butucului se stabileşte în funcţie de gradul de emitere a lăstarilor şi inflorescenţelor şi se reglează prin efectuarea de 2-3 ori a plivitului lăstarilor verzi de prisos (mai întîi a celor care duc la deteriorarea formei butucului, apoi cei slab dezvoltaţi, cei cu inflorescenţe slab dezvoltate şi o parte din lăstarii sterili);
- creşterea boabelor – încărcătura butucului se determină definitiv în funcţie de condiţiile pedoclimatice concrete ale anului, care se înregistrează şi în funcţie de rezultatele fecundării florilor, se reglează prin înlăturarea unor părţi ale strugurilor sau a strugurilor întregi.
Bibliografie: GHID PENTRU PRODUCĂTORII DE STRUGURI PENTRU MASĂ
https://agromedia.md/agricultura-moderna/vii-si-vinuri/taierea-vitei-de-vie-tipuri-reguli-si-perioade-optime-de-taiere