Boala poate afecta puternic culturile de orz de toamnă semănat târziu sau cel de primăvară semănat devreme. Simptomele constau în pete de culoare maro închis de formă ovală. Primele simptome apar pe frunzele de la baza plantelor sub forma unor pete mici brun-deschis, care se măresc, pe măsură ce boala evoluează. Mai târziu, petele capătă în întregime o culoare uniformă, brun-închis, fiind înconjurate de un brâu gălbui. Spre sfârșit, petele se decolorează și se pot extinde pe întreg limbul frunzei, care se ofilește și se usucă, începând de la vârf, spre bază.
În cazul unui atac puternic, petele pot să conflueze, iar uneori, se poate produce și o sfâșiere a țesuturilor din dreptul petelor.
Măsuri preventive:
Igiena culturală; rotația culturilor; cultivarea de soiuri rezistente; utilizarea seminței sănătoase, provenită din lanuri neinfectate.
Transmiterea bolii se realizează prin seminţe infestate, resturi de recoltă sau vânt. Resturile de recoltă trebuie distruse prin ȋncorporare completă ȋn sol. Îndepărtarea orzului căzut şi a buruienilor orzului; combaterea focusată de la BBCH 32-37 imediat după apariţia infecţiilor primare.
Arsura frunzelor de orz (Rhynchosporium secalis)
Boala se manifestă cu precădere la culturile de orz de toamnă. Patogenul produce leziuni rugoase pe frunze, pe tecile frunzelor și pe spice. Simptomele apar inițial sub forma unor leziuni ovoidale, verde deschis. Ulterior, petele prezintă un contur brun închis și un centru verde deschis sau brun deschis. Adesea, leziunile se unesc, formând pete mari, în jurul cărora țesutul foliar se îngălbenește. Infecțiile apar, de regulă, la subsuoara frunzelor, producând cloroze și în cele din urmă, moartea acestora.
Apariţie
Pete colorate, delimitate brun închis până la negru, vizibile mai ales pe limburile foliare dar şi pe tulpini şi spice; ulterior infecţiile devin cenuşii pal. Pe lângă boala petelor reticulare, Rhynchosporium secalis este cea mai importantă micoză a orzului. Pericolul de infecţie creşte ȋn special pe culturile intensive. Orzul căzut infestat reprezintă inoculul de pornire a acestei boli a frunzei. Apare şi la secară.
Importanţă
La apariţie epidemică, sunt posibile daune economice considerabile; mai ales prin reducerea numărului de boabe pe spic precum şi a masei a 1.000 de boabe care pot conduce la pierderi de producţie de până la 35%.
Măsuri preventive:
Stimularea descompunerii paielor prin lucrările mecanice ale solului, ȋncorporarea completă a resturilor de recoltă rămase pe miriştile plantelor premergătoare, utilizarea soiurilor rezistente. Aplicarea tratamentelor cu fungicide la începutul infestării (BBCH 18-19 şi 31-32).
Sursa: GAZETADEAGRICULTURA.info
Pe site-ul nostru, găsiți o serie de articole cu informații utile la tema, Bolile cerealelor păioase:
RUGINILE ȘI SFÂȘIEREA FRUNZELOR LA CEREALELE PĂIOASE. Transmitere. Simptome. Combatere
BOLILE FOLIARE ALE CEREALELOR PĂIOASE. Septorioza și Fuzarioza cerealelor
FĂINAREA LA CEREALELE PĂIOASE. Metode de prevenire și combatere