Regulatorii de creștere sunt substanţe care acţionează asupra sistemului hormonal al plantelor de cultură. În funcţie de tipul de substanţă și implicit în funcţie de hormonul vizat de stropire, rolul acestor substanţe poate fi destul de divers.
Principalii fitohormoni (hormoni vegetali) și rolul lor
Acidul abscisic – este hormonul responsabil de intrarea seminţelor în repausul vegetativ.Giberelinele – creșterea concentraţiei în acest hormon este responsabil de ieșirea seminţelor din repausul vegetativ. Giberelinele sunt responsabile de înmulţirea și creșterea celulelor, având rol în diviziunea celulară.
Citokininele – sunt foarte importante, avand rol fiziologic în stimularea diviziunii celulare. Întreaga creștere a plantelor se bazează pe acest hormon.
Auxinele – probabil cel mai cunoscut hormon cu prezenţă puternică în toate meristemele de creștere. Întreg procesul de creștere și fructificare se bazează pe activitatea acestuia.
Etilena – acest hormon este prezent în concentraţie mai ridicată în perioada coacerii fructelor, stimuland procesul de maturare. Din pacate acest hormon este folosit și pentru maturarea fortata a legumelor.
Ce fel de regulatori de creștere (retardanţi) se folosesc la rapiţa de toamnă?
Fungicide cu rol secundar de regulatori de creștereFoarte multe fungicide din familia chimică a triazolilor, pe lângă efectul fungic, secundar acţionează și ca regulatori de creștere. Aceștia conturbă sinteza normală a giberelinelor, înhibând astfel diviziunea celulară și implicit creșterea normală a plantelor. La noi, probabil, cea mai cunoscută triazină cu rol fungic, utilizată și pentru rolul ei secundar de regulator de creștere este tebuconazolul urmată îndeaproape de metconazol.
Regulatorii de creștere – produse clasice
Aici putem include produse pe bază de mepiquat clorură și clormequat clorură. Aceste două substanţe active au prezenţa cea mai ridicată ca substanţe active în regulatorii de creștere utilizaţi la cultura de rapiţă. Modul lor de acţiune este asemănător. Aceste substanţe înhibă sintezei giberelinelor. Creșterea plantelor este pentru o scurtă perioadă de timp încetinită. Metabolismul plantelor însă nu va fi afectat, planta acumuland în continuare nutrienţi. Toată seva elaborată și energia va fi canalizată în întreaga plantă, nu în creșteri noi. Asta înseamnă mai mult pentru ceea ce deja este format.
Va beneficia de nutrienţi și energie în plus rădăcina, care va crește mai puternic. Frunzele vor beneficia și ele de o mai mare atenţie, suprafaţa foliară având de câștigat. Foliajul va câștiga în culoare și grosime, iar fotosinteza va fi mai intensă. Nu în ultimul rând, coletul și tulpina principală se va îngroșa, iar energia în plus primită va fi împinsă spre mugurii dorminzi, fiind stimulata astfel o mai bună ramificare.
Regulatorii de creștere – aplicarea în perioada de toamnă
Ultimii ani ne-au demonstrat că rapiţa de toamnă, dacă nu a ieșit în primăvară cu un colet foarte bine dezvoltat (2-3 cm diametrul) din cauza primăverilor capricioase, nu mai apucă să vegeteze puternic. Se ajunge astfel ca tija florală să plece dintr-o rădăcină și un colet slab dezvoltat, cu diametrul unei nuiele. În loc de tulpini viguroase vom avea tulpiniţe de 1-1.5 cm, foarte puţin ramificate, cu potenţial redus. În astfel de situaţii, am putea fi ajutaţi de o densitate bună. Însă în multe zone de cultură a rapiţei, din cauza secetei din perioada de răsărit și densitatea poate fi o problemă.
Regula de trei – minim nu maxim
Regula de trei (8:8:8), 8 frunze, 8 mm în colet și o radăcină de 8 cm lungime este foarte bună, dacă o respectăm considerănd că în respectiva zonă ar trebui să fie stadiul minim de creștere, nu maxim.
Rapiţă prea dezvoltată în toamnă
În schimb, o rapiţă de toamnă prea puternic dezvoltată poate fi susceptibilă îngheţului. Vedem adesea culturi de rapiţă distruse, unde plantele au rădăcinile putrezite. Acest fenomen îl întâlnim adesea, acolo unde plantele se dezvoltă prea puternic în perioada de toamnă. Consecinţa este că rădăcina principală, sau doar zona coletului putrezește. În multe cazuri, din zona încă neafectată de putrezire mugurii dorminzi aruncă noi tulpini. În astfel de situaţii, în loc de o tulpină, vom avea mult mai multe. Fermierii cred că rapiţa a ramificat de la nivelul solului, însă acele creșteri nu sunt ramificaţii, ci tulpini de salvare. Fenomenul este unul negativ fiind corelat negativ cu potenţialul de producţie.
Acolo unde rapiţa este prea dezvoltată, iar regulatorul de creștere a lipsit sau nu a fost aplicat în momentul optim, zona coletului se alungește. Imaginea va fi ca unei rapiţe cu tulpina asemănătoare cu a verzei. Acest fenomen este corelat cu sensibilitatea la îngheţ.
Regulatorii de creștere – momentul aplicării în toamnă
Recomandarea ar fi ca regulatorul de creștere să fie aplicat în perioada 4-6 frunze, preferabil în zona de 6 frunze. În această perioadă, rapiţa acoperă destul de bine terenul, iar până în zona de 8 frunze nu ar trebui să treacă mai mult de 10-14 zile.Regulatorii de creștere – aplicarea în perioada de primăvară
Regulatorii de creștere în perioada de primăvară sunt aplicaţi din două motive, stimularea fenomenului de ramificare și scăderea în talie a rapiţei de toamnă.
Sursa: Agromentor