TRECEREA LA AGRICULTURA CONSERVATIVĂ. Cum se face corect, 10 pași de urmat

Agricultura Conservativă – sistem de agricultură care reprezintă cea mai bună adaptare și atenuare a schimbărilor climatice, este implementat cu pași enormi pe întreaga planetă și cu o accelerare specială în ultimii zece ani.

CULTURA PLANTELOR DE CÂMP

Abordarea de etapizare a procesului de implementare pare a face procesul mai structurat și mai clar de înțeles.

1. Acumularea cunoștințelor despre sistem, în special despre combaterea buruienilor
Trecerea de la tehnologia clasică la sistemul no-tillage necesită o planificare minuțioasă, cel puțin cu un an înainte se recomandă a începe pregătirea. Fermierul începător (în sistemul no-tillage) trebuie să studieze cât mai mult despre sistem.
O altă abordare trebuie aplicată în condiții de no-tillage: aici fermierul pentru a evita concurența cu plantele cultivate trebuie să cunoască concret (nu în linii generale) toate speciile de buruieni, care potențial pot îmburuieni culturile și, totodată, și erbicidele cu care ele pot fi  combătute în semănaturile diferitor culturi.

2. Efectuarea analizei solului în scopul echilibrării elementelor nutritive
Efectuarea analizei solului este o chestie de rutină foarte importantă în toate sistemele de agricultură și des ignorată de fermieri. Scopul este de a evalua conținutul elementelor nutritive, pentru ca apoi să fi e corectat până la nivelul moderat și cu timpul ridicat până la nivelul optimal al elementelor nutritive în sol.

3. Evitarea solurilor cu drenaj scăzut
Este cunoscut faptul că solurile cu drenaj scăzut nu sunt pretabile pentru no-tillage. Pe aceste soluri deseori apa din precipitații se reține îndelungat, la fel ca și apa provenită de la topirea zăpezii. Cel mai indicat este de a evita aceste soluri problematice. Nu trebuie să se confunde solurile drenaj scăzut cu solurile compactate.

4. Nivelarea suprafeței solului
Pentru a petrece calitativ semănatul în condiții de no – tillage este necesar de a nivela suprafața câmpului.

5. Eliminarea problemelor legate de compactarea solului
Compactarea solului este cauzată de diferiți factori și se manifestă prin diferite efecte vizibile. Decompactarea solului sau afânarea adâncă, înainte de a trece la no-tillage, de obicei se efectuează cu mașini agricole grele.

6. Producerea cantității mari de reziduuri vegetale posibile
Aproape toate avantajele sistemului no-tillage derivă din acoperirea permanentă a solului și numai câteva de la alte combinații de practici. Sporirea cantității de biomasă produsă se bazează pe alegerea culturilor în asolament care produc cantități mari de biomasă, cum este porumbul, grâul și alte culturi, în loc de a cultiva culturi cu cantități mici, cum este soia, lintea și alte culturi.
Culturile de acoperire trebuie lăsate la suprafață și niciodată nu încorporate în sol, încorporarea trebuie să fi e biologică, odată cu descompunerea lor la suprafața solului.

7. Procurarea unei semănătoare pentru semănatul în condiții de no-tillage
Numai după ce fermierul a trecut etapele anterioare, poate purcede la procurarea unei semănători pentru condițiile de no-tillage. Fără a considera toate etapele (pașii) precedente, implementarea sistemului poate avea eșec.
La fel trebuie să se asigure, că semănătoarea poate asigura încorporarea semințelor la adâncimea recomandată.

8. Începerea practicării sistemului nou pe o suprafață mică
A începe implementarea pe o suprafață de teren mică înseamnă a supune unui risc toată gospodăria fermierului. Mărimea suprafeței de teren trebuie să fi e suficientă pentru a observa beneficiile de la implementarea sistemului. Fermierul ar putea să înceapă cu o suprafață de 5% din gospodărie (presupunem că gospodăria este de aproximativ 1000 de ha) în primul an.

9. Valorifi carea unui asolament cu culturi de acoperire
Odată ce pașii precedenți au fost realizați, fermierul ar trebui să introducă și să valorifice un asolament optimal din punct de vedere al recoltelor preconizate.
Practicarea culturilor de acoperire în cadrul asolamentelor din agricultura conservativă este unul din factorii principali care asigură sustenabilitatea sistemului de producere. Chiar din primul an este recomandat de a începe cultivarea culturilor de acoperire.

10. Studierea continuă și urmărirea ultimelor realizări
No – tillage este un sistem nou, un sistem care mimează natura. A învață de la natură este un proces de studiu fără sfârșit. Odată observând primele beneficii de la implementare, fermierii vor continua implementarea, adăugând noi elemente care vor permite amplificarea beneficiilor, și tot odată, apariția altor beneficii, deseori neașteptate. Toate metodele de studiu, de schimb de experiență sunt acceptate.
PLANTAȚII MULTIANUALE
Agricultura Conservativă, ca abordare agricolă, este aplicabilă și pe terenurile agricole, sub plantațiile de pomi fructiferi, arbuști și vița de vie, prin menținerea permanentă a suprafeței solului acoperit și prin înierbarea intervalului dintre rânduri.

Se cunosc două tipuri de înierbare:

Înierbarea artificială – constă în cultivarea pe intervalele dintre rânduri a amestecului de ierburi perene graminee și/sau leguminoase, care se cosesc periodic, iar masa vegetală rămâne ca mulci.
Înierbarea naturală controlată – constă în întreținerea terenului în intervalele dintre rânduri cu ierburi din flora spontană mai puțin dăunătoare speciilor cultivate.

Se constată că, Înierbarea artificială are prioritate față de înierbarea naturală controlată după capacitatea de acumulare a resturilor organice pe suprafața de sol, iar cea naturală este mai rezistentă la condițiile naturale (secetă, termen de cultivare, rezistența mecanică, și a.).

Avantaje:
• Reduce cantitatea și intensitatea scurgerilor de apă;
• împiedică eroziunea și stabilizează solul;
• ameliorează structura și capacitatea de reținere a apei;
• sporește permeabilitatea solului pentru apă și previne formarea crustei la suprafața solului;
• se înlătură excesul de umiditate în perioadele sau zonele cu precipitații abundente;
• favorizează accesul agregatelor în plantații, dând posibilitatea aplicării la ti mp a tratamentelor fitosanitare și transportului recoltei, inclusiv în perioadele ploioase și micșorează gradul de compactare;
• contribuie la sechestrarea carbonului în sol;
• captarea și reciclarea elementele nutritive;
• îmbunătățește unele proprietăți chimice ale solului (creșterea substanțială a conținutului solului în potasiu, calciu, magneziu, etc. și micșorează intensitatea procesului de acidifiere a solului datorită folosirii îngrășămintelor cu azot);
• contribuie la sporirea conținutului solului în materie organică, ceea ce duce la sporirea fertilității solului;
• contribuie la sporirea masei de organisme benefice în sol, inclusiv a anumitor bacterii;
• combaterea buruienilor anuale;
• favorizează apariția unor prădători naturali și a râmelor;
• contribuie la îmbunătățirea calității fructelor: o mai bună colorare și mai bună păstrare a acestora (crește fermitatea pulpei):
• Ameliorarea estetică a landșaftului rural.

Dezavantaje:
• crește consumul de azot la unitatea de suprafață, mai ales în primii ani de aplicare;
• ierburile pot consuma cantități mari de apă, în special în perioada de creștere intensă (mai-iunie).
 
Bibliografie: AGRICULTURA CONSERVATIVĂ – SOLUȚIE INDISPENSABILĂ PENTRU CONSERVAREA SOLULUI ȘI ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE. Autori: Autori: Mihail Rurac doctor în științe agricole, Andrei Zbancă doctor în științe economice, Grigore Baltag doctor în științe economice, Ion Bacean doctor în științe agricole, Nicolai Cazmalî doctor în științe agricole, Mihail Bostan doctor în științe agricole.