Într-un asolament de 7-8 ani, căpșunul se introduce împreună cu culturi leguminoase (mazăre, fasole) sau păioase (orz, grâu, ovăz), care se aleg în funcție de perioada de plantare. Astfel, pentru plantarea de toamnă se alege o cultură premergătoare care se recoltează cu cel puțin o lună înainte, pentru a avea timp suficient pentru efectuarea arăturii și alte lucrări pregătitoare.
Nu se recomandă înființarea plantațiilor de căpșun după: cartofi, tomate, floarea-soarelui, rapiță, vinete, ardei, ceapă, castraveți, usturoi. După aceste culturi pot rămâne nematozi (viermi pentru care căpșunul este gazdă intermediară) sau unele boli comune așa ca verticilioza și fitoftoroza.
Citește și: SOIURI DE CĂPȘUNI CARE RODESC TOT ANUL. Care sunt cele mai productive? Avantaje și dezavantaje
Pregătirea terenului. În cazul când terenul este foarte îmburuenit se face erbicidarea lui cu un an înainte de plantarea căpşunului. Aratul se face cu 1,5-2,0 luni înainte, nivelarea cu 2 săptămâni, iar parcelarea nemijlocit înainte de plantare.
Suprafaţa terenului se împarte în parcele şi se marchează cu picheţi de lemn de 30-40 cm lungime. Marcarea rândurilor se face prin instalarea picheţilor la capetele parcelei, alinierea cu sfoară sau sârmă la distanţa aleasă dintre rânduri. Pentru plantare se foloseşte o şipcă gradată, pe care sunt indicate distanţele dintre plante pe rând.
Alegerea momentului optim de plantare a căpșunului. Conform tehnologiei de cultură, plantatiile multianuale de căpșun pot fi înființate toamna, primavara devreme sau vara, dar neapărat în apropierea unei surse de apă pentru irigare.
Plantarea de toamnă se efectuează din septembrie până la mijlocul lunii octombrie, astfel plantele reușesc până la sfârșitul toamnei să se înrădăcineze, să dezvolte rozeta de frunze și să formeze muguri florali. Datorită acestui fapt, în primăvară putem obține recolte nu prea mari (1-2 t/ha). Plantările efectuate toamna târziu, după 15 octombrie, pot da rezultate negative deoarece condițiile de mediu, în special temperatura, nu sunt favorabile pentru formarea rădăcinilor și frunzelor noi. Pe plantațiile înființate toamna, în cazul în care plantele nu au un sistem radicular bine fortificat şi nici o rozetă bogată de frunze, se recomandă utilizarea materialelor vegetale de protecţie (paie, frunze), care reţin zăpadă peste plante când temperatura scade sub -4, -5ºC.
Plantarea de primăvară, în martie-aprilie, indicată în cazul când toamnele sunt secetoase sau din alte motive, este riscantă deoarece la scurt timp se înregistrează temperaturi ridicate și perioade secetoase, care împiedică dezvoltarea plantelor. În acest caz, în anul plantării nu se obțin fructe. Se recomandă chiar suprimarea inflorescențelor apărute, pentru a permite dezvoltarea normală a plantelor și depunerea mai bună a recoltei pentru anul viitor.
În regiunile mai reci și mai umede se poate face plantarea de vară, între 15 iulie și 15 august, cu stoloni refrigerați sau recoltați direct din câmp, care dă rezultatele cele mai bune și în cultura multianuală întrucât plantele se dezvoltă bine până toamna, diferențiază bine muguri de rod, care dau o recoltă mare chiar din anul următor. Astfel, în decurs de 3 ani se pot obține 3 recolte economice de fructe. La plantarea de vară este necesară efectuarea irigării atât prin picurare, cât și prin aspersiune, pentru menținerea umidității solului şi aerului. Pe parcursul anului se face îndepărtarea stolonilor de 4 ori, pentru a preveni epuizarea plantelor și scăderea recoltei.
Distanţe și sisteme de plantare pentru căpșun. Cultivarea căpșunului pe teren plan este cel mai răspândit sistem de cultură întrucât permite mecanizarea lucrărilor de înființare și de întreținere.
La cultivarea pe teren plan, căpşunul se poate planta în rânduri simple sau în benzi. În cazul metodei de amplasare în rânduri simple, cea mai răspândită metodă de plantare a căpșunului în cultură multianuală, distanţele de plantare sunt de 65-80 cm între rânduri și de 20-30 cm între plante pe rând, în funcție de vigoarea soiului. Desimea de plantare 50-60 mii plante/ha.
La cultivarea căpșunului în benzi, distanța dintre benzi trebuie să fie de 80-90 cm, dintre rânduri în bandă 30-35 cm, iar dintre plante pe rând 25 cm.
Cultivarea căpșunului pe teren modelat (biloane) este recomandată pentru cultura cu aplicarea mulcirii cu folie de polietilenă, dar poate fi practicată și în cazul mulcirii cu paie. Schemele de plantare la cultivarea în biloane pot fi: bilon cu lățimea de 50 cm. Se pot planta într-un rând la distanța de 20 cm între plante pe rând sau în 2 rânduri pe bilon, la distanţa de 30 cm între rânduri și între plante pe rând; bilon cu lățimea de 94 cm. Se pot planta 2 rânduri cu distanța de 60 cm între ele sau în 3 rânduri la distanţa de 30 cm între ele; bilon cu lățimea de 120 cm. Se pot planta 2 benzi a câte 2 rânduri, cu distanța între benzi de 40 cm, iar între rândurile din bandă de 30-35 cm.
Citește și: AU CĂPȘUNE COAPTE 9 DIN 12 LUNI, AJUNGÂND LA 60 DE TONE PE AN. Secretul: soiuri noi, polenizare cu bondari, cât mai puține pesticide
După stabilirea schemei de plantare, suprafaţa terenului destinată înfiinţării plantaţiei de căpşun se împarte în parcele şi se marchează cu picheţi de lemn de 30-40 cm lungime, apoi se marchează rândurile. Dacă plantarea se execută manual, marcarea rândurilor se face cu sfoară sau cu sârmă fixată de picheţi, instalați la capetele parcelei conform distanţei selectate dintre rânduri. La plantare se foloseşte o şipcă gradată, pe care sunt indicate distanţele dintre plante pe rând. Pentru ca rândul să fie drept, plantarea se face pe aceeași parte a sârmei.
Pregătirea materialului săditor pentru plantare. Materialul săditor destinat pentru înființarea plantațiilor de căpșun trebuie să provină din plantații specializate (stoloniere), să fie însoţit de certificate de calitate şi soi.
Stolonii de căpșun de valoare biologică ridicată și liberi de boli și dăunători asigură o calitate superioară a fructelor și roade înalte, conform potențialului biologic al soiului. Materialul săditor se transportă la locul plantarii cât mai repede posibil, pentru a evita deshidratarea plantelor, și se depozitează în spatii umbrite și răcoroase. Înainte de plantare stolonii se fasonează și se mocirlesc.
La fasonare prin tăiere se elimină frunzele inutile (se păstrează 2-3 frunze mai sănătoase, situate central), resturile de filamente și se scurtează vârfurile rădăcinilor, dacă depășesc lungimea de 20 cm. Mugurele central trebuie sa fie sănătos și bine dezvoltat, sistemul radicular cu lungimea de 10-20 cm, format minim din 5-7 rădăcini principale sănătoase care asigură o bună fixare a plantei în sol.
Plantarea stolonilor de căpşun. Plantarea căpşunului se poate face manual, cu ajutorul plantatorului, sau mecanizat cu mașini de plantat răsadul de legume (MPR 5, MPR 6 s.a.), cu udarea concomitentă. La plantare, rădăcinile se introduc mai adânc în groapă, după care se ridică în sus astfel încât să revină în poziție verticală, fără a se îndoi. Coletul și mugurele central trebuie să se afle la nivelul solului, în caz contrar plantele se dezvoltă rău.
La înființarea unei culturi multianuale, plantarea căpșunului se poate efectua pe biloane cu înălţimea de 25-30 cm, acoperite cu peliculă de mulcire (folie albastră, neargă, gri sau albă) şi prevăzute cu un furtun introdus sub folie pentru irigarea prin picurare a fiecărei plante. Distanța dintre plante 20-25 cm în două rânduri decalate la 30-35 cm, distanța dintre biloane 40-60 cm, densitatea 40-80 mii plante/ha.
Mulcirea în plantaţiile de căpşun se face cu scopul protecţiei plantelor împotriva îngheţurilor de iarnă, păstrării calităţii fructelor, controlului buruienilor şi obţinerii unei producţii de fructe cât mai timpurii. Pentru păstrarea calităţii fructelor, mulcitul se face cu un strat de paie sau fân de 6-8 cm grosime sau cu folie neagră de polietilenă.
Cele mai bune sunt paiele de cereale (grâu, orz, secară) deoarece sunt mai rigide, nu se tasează și permit infiltrarea apei în sol. Mulciul, tocat grosier, se aşează cu multă atenţie sub tufe, într-un strat continuu pe toată suprafaţă plantației. Mulcirea la căpșun se face după înălțarea inflorescenţelor, înainte de înflorire. Întârzierea complică procesul de împrăștiere uniformă a materialului de mulcire sub inflorescenţele aplecate sub greutatea fructelor în crestere. Mulcirea cu material vegetal se va face după ploaie sau irigare, pentru a păstra umiditatea în sol.
Mulcirea căpșunului cu folie de polietilenă (neagră, gri, albă sau cu textoagril) se face pe teren modelat, înainte de plantare. Folia trebuie să corespundă următorilor parametri: să fie netransparentă, elastică, subțire, să poată rezista pe suprafaţa solului pâna la desfiinţarea culturii (3-4 ani), prevăzută cu găuri la distanțele stabilite între rânduri și între plante pe rând, efectuate la instalare sau după.
Citește și: PLANTAȚIE DE CĂPȘUNI PE LÂNGĂ BISERICĂ. Preotul din Nisporeni a făcut studii în agricultură pentru a-și ajuta comunitatea
Lucrări de întreţinere în anul plantării. Pentru cultura clasică a căpşunului, primul an este, de regulă, fără rod. Căpşunul plantat toamna, în primăvară formează câteva inflorescenţe care nu pot asigura o producţie de calitate, ci dimpotrivă, încetinesc ritmul de creştere şi de dezvoltare a plantelor, influenţează negativ procesul de diferentiere a mugurilor de rod (recolta anului viitor, care va fi prima). De aceea, inflorescențele apărute trebuie suprimate în 2-3 reprize în cel mai scurt timp.
La plantarea de primăvară, peste două săptămâni (când la plante apar frunze noi), se face verificarea înrădăcinării şi completarea golurilor cu plante de acelaşi soi. Completarea golurilor la timp va permite obţinerea unei plantaţii uniforme şi productive.
Concomitent cu prăşitul pe rând se face şi suprimarea stolonilor pe măsură ce apar, de 3-4 ori, consumând substanţe hrănitoare aceștia reduc roada. Pentru completarea eventualelor goluri pe rânduri se pot lăsa 1-2 filamente care se vor direcţiona la locul necesar pentru dezvoltarea unui stolon. Atât stolonii, cât şi tija inflorescenţelor trebuie tăiate la minim 1 cm de la punctul de fixare cu coletul, pentru a nu distruge mugurii situaţi aproape pe rizom. Afânarea solului se face la adâncimea de 4-6 cm, pentru a distruge crusta formată de precipitaţii sau de irigarea prin aspersiune, şi a preveni îmburuienirea.
Lucrări de întreţinere a plantaţiilor pe rod. Solul pe intervalul dintre rânduri și pe rând se prelucrează manual ori mecanizat cu agregate trase de tractor Primavara devreme, înainte de aparitia primelor frunze (pornirea în vegetație), după zvântarea terenului, se greblează energic plantele, eliminându-se materialele folosite pentru protecţia de frig a culturii şi resturile vegetale ale plantelor (frunze îmbătrânite şi uscate), care se compostează sau se ard, pentru a evita răspândirea bolilor.
Prelucrarea solului pe teren plan constă în 3-4 praşile manuale realizate pe spaţiile dintre plante şi mecanizate între rânduri, cu scopul de a distruge crusta şi buruienile, la adâncimea de 8-10 cm. Dacă plantarea s-a efectuat pe teren modelat, lucrarea solului va consta în mărunţirea solului de pe platforma brazdei şi refacerea rigolelor.
Prima afânare se face primăvara devreme, dupa apariția primelor frunze tinere, a doua înaintea mulcirii cu paie, la legarea primelor fructe, deoarece timp de 4-6 săptămâni terenul nu va putea fi lucrat, iar a treia înainte de cosirea plantelor, îndată după recoltare (perioadă în care terenul se tasează). Această afânare favorizează procesul de diferenţiere a mugurilor de rod pentru recolta anului viitor. Ultima afânare a terenului se realizează la sfârşitul lunii septembrie – mijlocul lui octombrie (dacă toamna este lungă se poate aplica şi mai târziu) și va asigura infiltrarea apei din precipitaţiile de la sfârşitul toamnei şi de pe parcursul iernii. La efectuarea lucrărilor de afânare a solului este important să nu se acopere cu pamânt mugurele central, ceea ce poate duce la putrezirea plantelor, sau să se descopere rădăcinile, de asemenea nefastă pentru plante.
Suprimarea stolonilor se începe după înflorire şi se execută pe parcursul apariţiei lor pentru a stimula fructificarea şi diferenţierea mugurilor floriferi.
Irigarea. Umiditatea în stratul de sol 0-30 cm pe parcursul perioadei de vegetaţie trebuie să nu fie mai mică de 80 % din capacitatea de câmp pentru apă. Umiditatea solului periodic se determină cu tensiometrul şi la pragul indicat al umidităţii solului se fac udări prin aspersiune, picurare sau prin rigole. Pe parcursul perioadei de vegetaţie se fac 6-12 udări cu norma de 250-300 m3/ha. Intervalul dintre udări 12-15 zile primăvara şi 5-7 zile vara.
Fertilizarea. Îngrăşămintele organice, gunoiul de grajd 40-60 t/ha, și cele minerale, cu fosfor şi potasiu, se introduc sub arătură înainte de plantarea căpşunului, dozele orientative de PK fiind de 100-120 kg/ha. Mai raţională este administrarea NPK sub recolta planificată. Azotul se introduce anual, diferenţiat pe parcursul perioadei de vegetaţie, în doze de N90-120 kg/ha. Două treimi din normă se introduc primăvara devreme, sub afânarea solului, şi se consumă pentru formarea recoltei de căpşuni, iar o treime după cositul tufelor (40 kg/ha), sub afânarea solului înainte de irigare în scopul stimulării creşterii frunzelor noi și formării mugurilor floriferi.
Cosirea tufelor. Cosirea tufelor se face imediat după ultima recoltare a fructelor. Frunzele se cosesc la circa 8-10 cm de la nivelul solului, având grijă să nu se distrugă mugurii centrali şi frunzele în formare, care vor asigura refacerea părţilor aeriene ale tufelor pentru continuarea vegetației până toamna târziu. Cosirea în plantaţii multianuale se efectuează cu cositoarea, scopul fiind, pe de o parte, înlăturarea frunzelor bătrâne şi bolnave din plantaţie, iar pe de altă parte stimularea formării frunzelor noi, care vor putea asigura o bună diferenţiere a mugurilor de rod pentru recolta anului următor. Resturile vegetale obţinute după cosire, împreună cu mulciul
din paie sau frunze, vor fi scoase din plantaţie şi puse la compostat sau arse, pentru a distruge germenii bolilor sau dăunătorii.
Dupa eliberarea terenului de resturi vegetale se execută afânarea solului, fertilizarea cu azot și irigarea pentru a stimula refacerea părților aeriene ale plantelor.
Prevenirea îngheţurilor de primăvară sau de toamnă. Combaterea lor se poate face cu irigarea prin aspersiune sau acoperirea plantelor cu un strat protector de textoagril. În tuneluri se pot folosi generatoarele de căldură care, montate pe remorcă şi circulând pe perimetrul tunelului, suflă aer cald, ori fumul de la arderea resturilor vegetale.
Bibliografie: CULTURA ARBUȘTILOR FRUCTIFERI ȘI CĂPȘUNULUI. Manual.