PLANTAREA POMILOR TOAMNA: Greșelile care compromit prinderea

Prinderea pomilor depinde de starea materialului săditor, de adâncimea de plantare și de condițiile din sol. Rădăcinile uscate sau îndoite, plantarea prea adâncă și apa care băltește în groapă pot compromite dezvoltarea pomului încă de la început.
 
Potrivit recomandărilor University of Maine, alegerea unui teren bine drenat și așezarea corectă a rădăcinilor sunt esențiale pentru instalarea pomilor fructiferi. Ghidurile explică, de asemenea, de ce trebuie diferențiat coletul de punctul de altoire și cum se pregătește pomul pentru plantare.
 
Pomii cu rădăcina nudă se plantează în perioada de repaus vegetativ. Totuși, faptul că este toamnă nu înseamnă că orice zi este potrivită pentru această lucrare. Royal Horticultural Society recomandă evitarea plantării atunci când solul este înghețat sau saturat cu apă.
 
Dacă apa se adună în groapă și nu se scurge, problema drenajului trebuie rezolvată înainte de plantare. Excesul de apă reduce aerul disponibil pentru rădăcini, iar băltirea prelungită favorizează asfixierea și putrezirea acestora.
 
Materialul săditor se cumpără dintr-o pepinieră de încredere, cu informații clare despre soi și portaltoi. La pomii cu rădăcina nudă, rădăcinile trebuie protejate de uscare până în momentul plantării. Dacă lucrarea se amână, acestea pot fi acoperite temporar cu pământ, într-un loc potrivit.
 
Înainte de plantare, sistemul radicular se examinează, iar rădăcinile rupte sau deteriorate se taie curat. Iowa State University recomandă hidratarea rădăcinilor într-un vas cu apă timp de una-două ore înainte de plantare.
 
Groapa trebuie să permită așezarea rădăcinilor în poziția lor firească. Dacă acestea sunt înghesuite, răsucite sau îndoite în sus pentru a încăpea, groapa trebuie lărgită.
 
Pământul se introduce treptat printre rădăcini și se așază ușor, astfel încât să nu rămână goluri mari de aer. Pomul trebuie menținut drept pe durata umplerii gropii.
 
Coletul este zona de trecere dintre rădăcină și tulpină. La baza pomului se poate observa locul în care trunchiul începe să se lărgească și pornesc rădăcinile principale. Acest reper ajută la stabilirea adâncimii de plantare.
 
Punctul de altoire se află mai sus și poate fi recunoscut după o îngroșare sau o ușoară schimbare de direcție a tulpinii. El trebuie să rămână deasupra solului. La pomii pe portaltoi de vigoare redusă, îngroparea altoiului poate duce la formarea rădăcinilor din soi, pierzându-se efectul portaltoiului asupra dimensiunii pomului. Înălțimea de plantare se stabilește ținând cont de specie, portaltoi și recomandarea pepinierei.
 
University of Maine avertizează că îngrășămintele introduse în groapa de plantare pot arde rădăcinile și încetini creșterea. Fertilizarea terenului se pregătește separat, în funcție de analiza solului. La acoperirea rădăcinilor se folosește pământul rezultat din săparea gropii.
 
Pomul se udă după plantare, lent, pentru ca apa să pătrundă în zona rădăcinilor și să ajute la așezarea pământului. Ulterior, necesarul se apreciază după umiditatea solului și precipitații. Udarea trebuie să umezească zona rădăcinilor, fără să mențină groapa permanent plină cu apă.
 
Pentru merii care au nevoie de tutore, RHS recomandă instalarea acestuia odată cu plantarea. Sistemul de susținere trebuie ales în funcție de portaltoi și forma de conducere: pomii de vigoare redusă și cei conduși pe forme speciale pot necesita sprijin adaptat pe termen lung.