OLEG TIRSINĂ: „Soiurile de nuc Chandler și Fernor capătă tot mai multă încredere printre nucicultorii moldoveni”

Se schimbă viața, se schimbă și piață, iar condițiile stricte impuse de Uniunea Europeană pentru exportul de nuci îi determină pe tot mai mulți pomicultori de la noi să opteze pentru soiurile care aduc profit și sunt solicitate pe piețele internaționale. AGROMEDIA a discutat la acest subiect cu dl Oleg Tirsina, Președintele Asociației Nucicultorilor din R. Moldova, care ne-a prezentat tabloul de azi din livezile de nuc.

AGROMEDIA: - Dle Tirsina, se aude tot mai des în rândul cultivatorilor de nuci două nume – Chandler și Fernor. Acestea sunt, de fapt...

Oleg Tirsină: - ... două soiuri de nuc, american și francez. Fiecare dintre ele reprezintă cel mai bun soi din selecția țărilor respective. În Moldova, Fernor este primul soi plantat începând cu 2006. S-a făcut o promovare la nivel de Asociație, nucicultorii au fost motivați să planteze soiul francez și s-au găsit persoane curajoase care au învins frica de soiuri străine și le-au plantat.

-    Care erau principalele temeri și de unde porneau?

-    Chandler a fost plantat în premieră în livezi în 2012, la Glodeni, acum e intrat pe rod. A fost primul pas în această direcție, dar pomicultorii s-au ferit mulți ani de Chandler, se gândeau că e un soi californian, nu va rezista la noi, e gândit pentru alt tip de climă. Deja începând cu 2015-2016 au prins mai mulți la curaj și din 2018 plantarea lui a devenit o tendință. Azi Chandler e cel mai plantat soi de la noi.

-    Dvs. recomandați aceste soiuri ca fiind profitabile? Asta înseamnă că sugerați cumva să se renunțe la soiurile moldovenești?

-    Trebuie să punctăm aspectul. Până prin 2014-2015 exista un tradiționalism foarte puternic ancorat în gândirea fermierilor din sectorul nucifer. Toată lumea se gândea că soiurile noastre sunt adaptate deja la climă și numai ele vor rezista la iernile geroase etc. Foarte puțini îndrăzneau să discute despre schimbările din livadă. Dețin o pepinieră și am făcut tentative să le înmulțesc încă din 2012, dar nimeni nu era interesat. Pomicultorii erau categoric împotrivă. Ulterior, trei ani mai târziu, plantațiile înființate încă în 2006 cu soiurile autohtone, au ajuns în anul opt sau nouă și, teoretic, urmau să intre în rod, doar că rezultatele au fost foarte dezamăgitoare și descurajatoare. Potențialul de recoltă a depășit cu greu în câteva livezi 500-600 kg la hectar. Când au fost pornite discuții pentru a clarifica subiectul dat, a devenit cert că soiurile noastre sunt vechi. Aceeași problemă au avut-o și francezii, au o linie întreagă de soiuri trecute în colecțiile varietale, dar nu le vei mai vedea în livezile lor. Și ei până prin 2013-2014 nu plantau decât soiurile lor. Acum, Chandler e cel mai popular și în Franța. Dar avem soiuri foarte bune, autohtone, nu sunt multe, Pescianski și Cogâlniceanu, ultimul e destul de productiv, adaptat la mai multe tipuri de sol, mai ales cel degradat, dar calitatea miezului nu e la nivel.

-    Și cum s-a produs schimbarea în concepția nucicultorilor?

-    Chandler a intrat în Europa cu mulți ani în urmă, dar lumea a fost reticentă. Când însă s-au văzut rezultatele din unele livezi în special, din Italia, Franța, SUA, lumea și-a schimbat opinia și a riscat. Devenise clar că o parte din soiurile noastre sunt neproductive. Concomitent, realitatea cu Chandler câștiga teren în Moldova. Și la un moment dat tendința s-a inversat: s-a renunțat aproape definitiv la soiurile noastre. Azi sunt trei soiuri lider: Chandler, Pescianski și Fernor.

-    Le găsim și la Dvs. în pepinieră? Nu credeți că lumea ezita să le planteze și din cauza că materialul săditor e mai scump?

-    La pepiniera Voinești le avem deja de mai mulți ani, le înmulțim. Materialul săditor de nuc vine în două categorii: sunt pomi de un an și de doi. Noi creștem pomi de un an, dar ne străduim să îi facem calitativi, dezvoltați, cu rădăcină. Prețul de vânzare variază între 4 și 7 euro pentru un puiet și în caz de volume mai mari. Materialul săditor de doi ani se vinde de la 7 la 10 euro. Materialul de import din Franța este mult mai scump, ajunge până la 16 euro. Și mai există o categorie de material adusă din Turcia, dar are o reputație mult mai tristă.

-    Câte ha cu Chandler și Fernor aveți plantate?

-    Avem o plantație de 20 ha, în care 40 la sută e Pescianski și 12 ha sunt plantate egal cu Chandler și Fernor. Am plantat în toamna lui 2017, încă nu era foarte clară tendința și chiar eu, cunoscând realitatea din domeniu destul de bine, am ezitat să optez pentru Chandler în proporție mai mare. Persista și persistă ideea că există un risc. În 2015 câteva plantații de Chandler aflate în anul trei și patru au cam suferit, au înghețat lemnul de un an, de doi.

-    S-a recurs la niște tehnologii speciale de călire a lemnului?

-    Da, au fost utilizate aplicații cu potasiu, fosfor, ca să se lemnifice mai bine, practici utilizate și pentru vița de vie. Ele maturează mai bine lemnul și au fost implementate un pic mai târziu și deja se lucrează cu astfel de produse și riscul s-a diminuat. Dar vedeți că și clima s-a schimbat, nu mai avem iernile de altădată. Și soiurile s-au aclimatizat, au trecut la ceasul biologic local.

-    Au devenit moldoveni.

-    Da, putem afirma și așa. Înmulțindu-se pe loc deja se prelevează ramura altoică din plantațiile locale și cumva se reproduce un material care-i mai adaptat, spre deosebire de cel adus din Franța, care în primii doi ani acuză anumite probleme. Apoi se acodomează și el.

Vă mulțumim.