Arsura bacteriană a alunului (Xanthomonas arboricola pv. corylina sin. X. campestris pv. corylina)
Este una dintre cele mai păgubitoare maladii ale alunului, afectând mai ales plantele tinere. Maladia apare la suprafaţa frunzelor, mai ales pe plantele tinere, iar pe parcursul perioadei de vegetaţie se transmite de la o plantă la alta cu picăturile de ploaie sau uneltele horticole nedezinfectate.La plantele tinere, frunzele prezintă pete poligonale uleioase de 2-3 mm diametru care în timp se unesc, limbul acestora se îngălbeneşte iar frunzele cad prematur. Pe lăstarii tineri, leziunile apar la vârf şi se extind rapid către bază. Din mugurii formaţi în apropierea zonelor afectate se dezvoltă lăstari debili care se desprind uşor, iar mugurii formaţi sub zonele necrozate se dezvoltă anormal. Pe măsură ce necrozele progresează descendent, pe lăstarii în vârstă de 2-3 ani se formează cancere extinse, care pot ajunge până la bază, în final lăstarii se usucă şi mor. În caz de atac sever, necrozele pot să se dezvolte şi pe lăstarii porniţi de la colet, ceea ce duce la distrugerea plantelor în totalitate.
La alunii pe rod, simptomele arsurii bacteriene se manifestă mai ales pe lăstarii laterali şi pe fructe, afectând involucrul şi zona de contact dintre acesta şi coaja
fructelor. Se observă pete uleioase lungi de 3-7 mm, care se brunifică şi sunt acoperite adesea cu exudat bacterian. Factori cauzali şi agravanţi ai maladiei sunt reprezentaţi de îngheţuri, primăveri umede, grindine.
Prevenire și combatere. Cele mai eficace măsuri de combatere sunt cele cu caracter preventiv. Plantarea de material biologic de cea mai bună calitate, soiuri precum Negret, Gunslebert, Segorbe, Merveille de Bollwiller, Cozia, Romavel, ș.a., relativ tolerante la arsura bacteriană şi măsurile de igienă culturală precum (tăierea şi distrugerea lăstarilor infectaţi) pot determina reducerea sursei de inocul şi a frecvenţei apariţiei maladiei. La efectuarea lucrărilor de proiectare a trunchiului şi formare a coroanelor, este necesară dezinfecţia uneltelor cu hipoclorit de sodiu 25% sau alcool etilic absolut. Cele mai eficace tratamentele chimice, sunt cele cu produse pe bază de cupru, fiind necesare 4-5 tratamente anual. După fiecare grindină sau furtună, este necesară aplicarea unui tratament suplimentar.
Gloeosporioza alunului (Gloeosporium coryli (Desm.) Dacc.) sin. Cryptosporiopsis spp., sin., Monostichella coryli
Atacul se produce la nivelul inflorescențelor şi la nivelul mugurilor vegetativi. Atacul ciupercii este favorizat de leziunile apărute pe ramuri precum şi de starea fiziologică necorespunzătoare a plantelor. Infecţia se produce pe inflorescențe şi pe mugurii vegetativi, de unde se poate extinde pe frunze şi pe ramuri. Pe amenți, încă din luna Decembrie apare o colorație brună-închis, care îi cuprinde progresiv. În cursul lunii Februarie, amenţii atacați înfloresc parţial sau nu înfloresc deloc, în interiorul lor dezvoltându-se ciuperca. Pe frunze se observă pete brune cu necroze, în centrul cărora se observă de multe ori fructificaţiile ciupercii. Pe frunzele căzute toamna, încă din luna Februarie se observă formarea periteciilor. Acestea se maturează pe parcursul lunii Aprilie şi eliberază ascosporii care produc primele infecţii.
Prevenire și combatere. Strategiile adoptate urmăresc întreruperea ciclului biologic al ciupercii şi prevenirea contaminării mugurilor şi a frunzelor nou formate. În acest sens, foarte importantă este lucrarea solului pentru mărunțirea şi îngroparea frunzelor cazute, de preferabil toamna. Pe parcursul perioadei de vegetaţie se aplica 4-5 tratamente de prevenire.
Făinarea frunzelor de alun (Phyllactinia corylea (Pers.) Karst.)
Atacul ciupercii se produce la nivelul mugurilor vegetativi, frunzelor şi al lăstarilor. Maladia se manifestă pe partea inferioară a frunzelor de alun, de la sfârşitul lunii August la ȋnceputul lunii Septembrie şi până la căderea frunzelor. Pe dosul frunzelor apar pete de culoare alb-gălbuie, cu diametrul de 1,0-3,0 cm. Ȋn momentul diferenţierii hifelor şi conidiilor pe frunze apar numeroase puncte de culoare neagră.
Prevenire și combatere. Programele adoptate urmăresc ȋntreruperea ciclului biologic al ciupercii şi prevenirea contaminării mugurilor şi a frunzelor nou formate. Ȋn acest sens, foarte importantă este lucrarea solului pentru mărunţirea şi ȋngroparea frunzelor căzute, de preferat toamna. Primăvara devreme se recomandă aplicarea de tratamente preventive cu produse pe bază de sulf. Pe parcursul perioadei de vegetaţie se aplică 4-5 tratamente de avertizare.
Antracnoza alunului (Sphaceloma coryli Vegh and Bourgeois)
Maladia se manifestă pe frunze, flori şi fructe. Pe frunze, atacul se manifestă pe partea inferioară sub forma unor pete mici, alungite, de culoare brună sau roşcată, cu marginea brună ȋnchisă sau purpurie. Pe florile femele, simptomele se manifestă ȋn mod asemănător, dar evoluează sub forma unor mici cancere care deformează florile. Pe cupule şi pe achene petele apar mai ales ȋn partea apicală. Fructificaţiile ciupercii au formă discoidală şi culoare cenuşie, apoi galben-portocalie, dispuse ȋn cercuri concentrice ȋn centrul petelor.Prevenire și combatere. Strategiile adoptate urmăresc întreruperea ciclului biologic al ciupercii şi prevenirea contaminării organelor nou formate, mai ales a fructelor. În acest sens, foarte importantă este lucrarea solului, de preferat toamna, pentru mărunţirea şi îngroparea frunzelor căzute. Dintre tratamentele chimice, se recomandă aplicarea în repausul vegetativ a zemii bordeleze conc. 1%. În timpul vegetatiei, la avertizare, se aplică tratamente cu produse pe bază de hidroxid sau oxiclorură de cupru conc. 0,3% alternativ cu: Folpan 80 WDG conc. 0,15% sau Dithane M45 conc. 0,2% sau Topsin M70 conc. 0,1%.
Citosporioza alunului (Cytospora corylicola Sacc. ex Fuckel)
Ciuperca atacă în special ramurile tinere, pe care apar pete de formă neregulată, de culoare brun-roăcată, ce evoluează în necroze care cuprind ţesutul cortical până ajung la lemn. Necrozele se pot extinde pâna formează un inel în jurul lăstarului atacat, porţiunea superioară a ramurii ajungând să piardă din rezistenţă, să se usuce şi în caz de vânturi şi ploi puternice să se rupă.Prevenire și combatere. Se recomandă, tăierea ramurilor sever atacate cu ajutorul unei foarfeci bine ascuţite şi desinfectate cu soluţie de sulfat de cupru, sulfat feros sau chiar hipoclorit, şi ungerea rănilor cu mastic, arderea ramurilor bolnave, şi aplicarea unei tehnologii de cultură care să crească rezistenţa plantelor. Pe parcursul perioadei de vegetaţie se aplică 2-3 tratamente la avertizare cu unul dintre produsele: Merpan 80 WDG conc. 0,15% sau Dithane M45 conc. 0,2% sau Rovral 50 PU conc. 0,1% sau Topsin 500 SC conc. 0,15%.
Monilioza frunzelor de alun (Monilinia fructigena Pers.)
Maladia provoacă putrezirea fructelor în lunile Iunie-Iulie. La început fructele au culoare mai deschisă, apoi în centru apar pete. De la un singur fruct atacat în inflorescență, infecția se extinde şi la celelalte fructe, atacul fiind mai sever în anii cu umiditate atmosferică mai ridicată.
Prevenire și combatere. Pe parcursul perioadei de vegetație se aplică 4-6 tratamente la avertizare cu unul dintre produsele: Captadin 50 PU conc. 0,25%, sau Topsin M70 conc. 0,1%.
Putregaiul rădăcinilor (Armilaria mellea (Vah) Karst.)
Invadarea sistemului radicular nu se evidenţiază imediat prin aparitia unor simptome clare pe parţile aeriene ale pomilor. Acestea devin vizibile numai când patogenul se extinde la colet şi când rădăcinile principale sunt distruse. Evoluţia bolii este condiţionată de condiţiile climatice şi de sensibilitatea soiului. Ofilirea tufelor este evidentă la sfârşitul verii şi în perioada coacerii fuctelor sau după o perioadă de secetă.Daca plantaţia se află într-o zonă cu ploi în perioada de vară, pe terenuri cu sol rece iar soiul este tolerant, pieirea plantelor este lentă, în 2 - 4 ani. Simptomele pe rădăcinile principale se caracterizează prin scoarţa brună, umedă şi crapată. În dreptul leziunilor se dezvoltă miceliul ciupercii. În secţiune transversală, rădăcinile atacate prezintă ţesutul lemnos descompus sub forma unor necroze. În jurul rădăcinilor sunt prezente rizomorfele de culoare brunănegricioasă, cu diametrul de 1-4 mm. Rizomorfele sunt prezente şi în ţesutul cambial asemănător unor panglici de culoare albă. Pe plantele sever atacate, în zona coletului se evidenţiază carpoforii ciupercii patogene Armillaria mellea. Aceştia au mărimea de 10-15 cm lungime; pălăria este de culoare alb-gălbuie pâna la brun-închisă, cu suprafaţa acoperită cu solzi cafenii.
Lamelele sunt la început albe, iar pe măsura maturizării devin brune. Bazidiosporii sunt unicelulari, incolori, ovali; rolul lor este secundar în procesul de răspândire a bolii. Boala se raspândeste prin rizomorfele care trec de la rădăcinile bolnave la cele sănătoase, rizomorfele înaintează în sol cu o viteză de 0,8-1,3 m pe an. Rizomorfele care ajung în zona rădăcinilor sănătoase se ataşează de acestea prin intermediul unor substanţe mucilaginoase, formând ramificaţii scurte, care pătrund în rădăcină mecanic, prin străpungerea scoarţei.
După pătrundere, rizomorfele se fragmentează în hife izolate care colonizează scoarţa şi lemnul. În urmatoarea etapă, ciuperca pătrunde în zona cambială. După moartea rădăcinilor, din miceliul prezent în lemn se formează rizomorfe subterane care raspândesc în continuare boala.
Prevenire și combatere. Strategiile adoptate urmaresc întreruperea ciclului biologic al ciupercii şi prevenirea contaminării plantaţiilor nou infiinţate. Cele mai eficiente măsuri sunt defrişarea resturilor lemnoase, lucrarea energică a solului şi practicarea unui asolament care să includă culturi de câmp înainte de înfiinţarea plantaţiilor noi.
Bibliografie: Bolile Şi Dăunătorii Speciilor Pomicole Nucifere. Marin Florin Cristian Călinescu Mirela Sumedrea Mihaela.