Ardeiul este o plantă importantă în culturile legumicole. Se regăsesc patru varietăți de ardei: grași, lungi (kapia), iuți și gogoșari.
Ardeiul este o plantă pretențioasă în ceea ce privește factorii de vegetație. Dacă se realizează o tehnologie de cultură corespunzătoare, ardeiul se dezvoltă bine. Un pas esențial în tehnologia de cultură îl reprezintă aplicarea tratamentelor fitosanitare, iar pentru asta este necesar să fie cunoscute bolile și dăunătorii ardeiului, transmite AGROMEDIA, cu referire la
plantmaster.ro.
Principalele boli ale ardeiului
Bolile ardeiului se împart în: viroze, bacterioze, micoze și micoplasmoze.
Viroze
Această boală se manifestă prin apariția unor pete mozaicate pe vârfurile de creștere ale plantelor. Pe măsură ce boala evoluează, pe părțile aeriene ale plantei apar pete circulare de culoare brună, galbenă sau verde închis. Aceste pete determină necrozarea țesutului atacat. Plantele pe care le atacă această boală rămân mai mici decât plantele sănătoase și produc o cantitate mai mică de fructe. Acest virus are un cerc larg de gazde, specii anuale și perene, care reprezintă surse de infecție pe tot parcursul anului. Boala se transmite preponderent de către tripsi.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă eliminarea plantelor atacate din cultură, distrugerea plantelor gazdă din cultură și din jurul parcelei, izolarea
culturii de ardei de alte culturi de solanacee, cultivarea soiurilor de ardei rezistente și aplicarea tratamentelor periodice cu insecticide.
- Piticirea și îndesirea tufelor de ardei
Plantele tinere pe care le atacă această boală au o talie mult mai redusă și o înălțime cu până la 50% mai mică decât a plantelor sănătoase. Planta are internodii și ramificații scurte, care dau un aspect grupat, îndesit. Frunzele sunt mici, au limbul deformat și aspect mozaicat. Pe tulpinile atacate se pot uneori observa pete cenușii sau brune, iar fructele atacate sunt mici și deformate. Acest virus are un cerc larg de gazde, specii anuale și perene, care constituie surse de infecție. Boala se transmite prin numeroase specii de afide.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă ca răsadurile să fie produse în spații în care nu sunt cultivate alte solanacee, distrugerea plantelor gazdă din cultură și din jurul parcelei, izolarea culturii de ardei de alte culturi de solanacee, cultivarea soiurilor rezistente de ardei și eliminarea plantelor atacate din cultură.
Simptomele acestei boli diferă în funcție de soiul cultivat. În general, boala se manifestă prin apariția unor pete galbene pe frunze, iar acestea capătă un aspect mozaicat. Frunzele devin mici și deformate, cu pete clorotice circulare sau neregulate, verzi, gălbui sau brune. Boala se transmite prin contactul direct dintre plantele sănătoase și cele bolnave, prin unelte sau mașini agricole, prin sămânța infectată și prin sol.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă tratarea semințelor înainte de semănat și dezinfectarea substratului din răsadniță, cultivarea soiurilor rezistente de ardei și evitarea plantării culturii de ardei după tomate, vinete, cartof sau ardei.
Bacterioze
Este o boală care atacă adeseori și culturile de tomate. În cazul unui atac ușor, pe frunze apar pete necrozate. În caz de atac sever, aceste pete pot apărea pe toate organele aeriene ale plantei. La soiurile sensibile, petele se găsesc în număr mare, se unesc și duc la defolierea plantei. Pe tulpinile atacate, se produc crăpături alungite, care se brunifică. Pe fructele atacate apar pete circulare, cu aspect umed, brune și aspre. Simptomele acestei boli sunt evidente atunci când vremea este umedă. Atunci, pe răni poate fi observat exudatul bacterial. Bacterioza este transmisă prin exudatul rămas în sol și pe resturile vegetale.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă utilizarea semințelor sănătoase provenite din surse sigure, cultivarea soiurilor rezistente, evitarea înființării culturii de ardei pe terenuri pe care s-au plantat tomate, vinete, cartofi sau ardei, precum și aplicarea tratamentelor chimice cu fungicide pe bază de cupru.
Micoze
În cazul acestei boli, pe suprafața fructelor apar pete circulare și adâncite. Apariția bolii este favorizată de temperaturi de peste 30°C și de umiditate ridicată.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă arderea resturilor vegetale după recoltare, utilizarea semințelor certificate, rotația culturilor și aplicarea de tratamente cu fungicide specifice.
În cazul acestei boli, pe tulpini, frunze și fructe apar pete brune, care la început sunt mici și ulterior se extind, luând forma unor inele concentrice. Când condițiile de mediu sunt favorabile, petele se unesc și ocupă porțiuni mari din frunze, care ulterior se usucă. Pe fructe, atacul apare în zona pedunculului și se observă prin apariția unor pete mici, circulare, adâncite în țesut, iar pe suprafața petelor apare un puf negru-cenușiu, care reprezintă fructificațiile ciupercii.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă adunarea și distrugerea resturilor vegetale, rotația rațională a culturilor, cultivarea soiurilor rezistente de ardei și aplicarea de tratamente chimice cu fungicide specifice.
Făinarea este mai puțin răspândită în culturile de ardei din România. Această ciupercă atacă plantele din sere, solarii și câmp. Se manifestă prin apariția pe frunze a unor pete galbene, care se acoperă cu o pâslă miceliană albă. Odată ce boala se dezvoltă, puful acoperă întreaga frunză și devine prăfos. Țesuturile atacate de boală se usucă. În caz de atac grav, boala determină defolierea plantelor. Făinarea ardeiului se poate extinde pe fructele tinere și pe pețiolul frunzelor. Ciuperca rezistă în sol pe timpul iernii, iar în perioada de vegetație, se transmite prin sporii ciupercii, care sunt purtați de vânt, picături de apă sau alți vectori.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă cultivarea soiurilor și hibrizilor cu rezistență genetică, strângerea și arderea resturilor la finalul culturii, arătura adâncă de toamnă, rotația rațională a culturilor și tratamentele chimice cu fungicide specifice.
Atacul manei se întâlnește frecvent pe frunze, fructe și semințe și mai rar pe tulpini și rădăcini. În urma atacului, apar pete apoase pe partea superioară a frunzelor, iar aceste pete se brunifică ulterior. În dreptul petelor, pe partea inferioară a frunzelor, apare un puf albicios. Țesuturile afectate de mană se brunifică și se usucă. Pe fructe pot fi observate pete de culoare brună, umede și moi. Semințele provenite din fructele afectate de boală nu se utilizează ca material semincer. În urma atacului bolii asupra tulpinii, la baza ei apare o zonă inelară, verde-închis și apoi brună, după care planta se ofilește și se usucă.
Ca măsuri de prevenire și de combatere, se recomandă dezinfecția solului și tratarea semințelor înainte de semănat, rotația rațională a culturilor, evitarea irigării prin aspersiune, evitarea semănării ardeilor pe terenurile pe care stagnează apa și aplicarea de tratamente chimice cu fungicide specifice.
Atacul acestei boli se manifestă în sere și solarii, dar și în câmp, în anii cu precipitații abundente. Cel mai des întâlnit simptom al putregaiului cenușiu este ofilirea bruscă a țesuturilor suculente, precum tulpini și frunze tinere. Pe fructe, atacul bolii se observă sub forma unor pete brune, umede. Atunci când umiditatea este ridicată, pe suprafața petelor se dezvoltă un puf cenușiu.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă dezinfecția chimică sau termică a solului, fertilizarea rațională, evitarea irigării prin aspersiune și aplicarea de tratamente chimice cu fungicide specifice.
- Căderea și putrezirea plantulelor
Căderea și putrezirea plantulelor este una dintre cele mai păgubitoare boli ale răsadurilor. Se manifestă din stadiul de germinare și răsărire, până la stadiul de 2-3 frunze adevărate. Ca urmare a atacului, țesuturile tulpinițelor de la nivelul solului se înnegresc, devin apoase și se descompun. Boala este favorizată de temperaturi de 18-30°C și de umiditate atmosferică de peste 90%.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă eliminarea plantelor afectate din cultură și dezinfectarea solului din regiunea respectivă, dezinfecția substratului și tratarea semințelor înainte de semănat, evitarea udării în exces și aplicarea de tratamente cu fungicide specifice.
Boala este favorizată de temperaturi de peste 27-28°C, umiditate ridicată în sol și pH ușor acid. În urma atacului, pe plante apare decolorarea frunzelor, apoi ofilire. La început, plantele se ofilesc temporar, dar ulterior procesul devine ireversibil.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă dezinfecția chimică sau termică a solului din sere, solarii și răsadnițe, evitarea creșterii umidității relative peste 85% în sere și solarii și evitarea solurilor pe care stagnează apa, utilizarea soiurilor și hibrizilor rezistenți la fuzarioză, tratarea semințelor înainte de semănat și tratamentele chimice cu fungicide specifice.
Micoplasmoze
Această boală este comună în cazul tuturor plantelor din familia Solanaceelor, cum sunt ardeii, tomatele, cartofii și vinetele. Boala este produsă de o micoplasmoză și este prezentă în majoritatea țărilor din Europa, însă cele mai mari pagube sunt semnalate în partea de est a continentului. În urma atacului, pe frunze apare decolorarea, planta stagnează din creștere, iar florile rămân sterile sau formează fructe mici și deformate. În caz de atac sever, se produce o ofilire asemănătoare verticiliozei. Infecția apare de la plantele gazde sau plantele bolnave și se transmite la plantele sănătoase prin numeroase specii de cicade și de cuscută.
Ca metode de prevenire și combatere, se recomandă distrugerea plantelor gazdă și a cuscutei, combaterea insectelor care transmit micoplasmoza, eliminarea din cultură a plantelor atacate și cultivarea soiurilor rezistente.
