Cele mai cultivate soiuri de piersic în sistem ecologic sunt Early Red Haven, Blazing Star, O’Henry, Red Globe, Maycrest, Early Maycrest, Springcrest, Springbelle, Flavorcrest, Royal Glory, Rich Lady Redhaven, etc. În țara noastră, sistemul de cultură ecologică este abia la început, deși există rezultate privind unele soiuri de piersic rezistente/tolerante la anumite boli specifice.
Soiul Mimi. Pomul este de talie mijlocie, precoce şi prezintă rezistenţă la secetă şi ger. Este tolerant la principalele boli ale speciei, necesitând doar tratamente la avertizare.
Producţia este bună, pomul producând circa 25-30 kg, la vârsta de 10-13 ani, respectiv 21-25 tone/ha pentru o densitate de 833 pomi/ha. Fructul este mare (150-180 g), sferic-ovoidal, cu o mică adâncitură la punctul stilar; culoare galbenă cu roşu în pete şi striuri, pe partea însorită a fructului; pulpa este portocalie, fermă, cauciucată şi aderentă la sâmbure. Substanța uscată are valori între 12,5-13,0%, iar aciditatea este cuprinsă între 0,54-0,56%.
Este destinat pentru procesare sub formă de dulceaţă şi compot din feliuţe de fruct, gem, nectar și pentru consum direct, fiind crocante, dulci şi aromate. Are rezistenţă bună la manipulare, transport şi păstrare provizorie. Se maturează în decada a III–a a lunii iulie şi decada I din august, fiind un soi cu maturarea mijlocie a fructelor.
Citește și: PATRU SOIURI DE PIERSIC PRODUCTIVE ȘI AROMATE
Soiul Minodora. Selecţie de piersică de industrie (pavie ori clingstone). Pomul este de talie și vigoare mare și prezintă o creştere erectă. Este tolerant la principalele boli ale speciei, necesitând doar tratamente la avertizare. Este un soi precoce (intră pe rod în anul al II-lea după plantare) şi productiv (27-30 kg/pom, respectiv 22,5-25 tone/ha, pentru o densitate de 833 pomi/ha).
Fructul este mare (170 g), sferic-ovoidal, cu o mică adâncitură la punctul stilar; culoare galbenă cu roșu-portocaliu pe partea însorită a fructului, fiind repartizată în striuri; pulpa este galbenă-portocalie, aderentă la sâmbure, foarte fermă, cauciucată, aromată, dulce şi nu se dezintegrează la fierbere; conține 12,5-13,0% substanţă uscată şi 0,41-0,45 mg acid malic la 100 grame pulpă fruct; sâmburele este mijlociu, ovoidal și aplatizat; excelent pentru procesare sub formă de compot şi dulceaţă din feliuţe de fruct, gem, jeleu, nectar etc. Epoca de maturare este mijlocie-târzie, în a II-a jumătate a lunii august. Prezintă rezistenţă bună la manipulare, transport şi păstrare provizorie.
Soiul Iustin. Soi de piersic cu fructul plat, cu maturare tardivă a fructelor (a doua jumătate a lunii august). Pomul este de talie și vigoare mijlocie, iar portul este erect. Este precoce, intră pe rod din anul al II-lea după plantare, prezintă rezistenţă la ger și brumele de revenire. Este tolerant la principalele boli ale piersicului, rodește constant an de an și dă producții mari, de circa 25-28 kg/pom, revenind o producție de 21-23 t/ha, la o densitate de 833 pomi/ha.
Fructul este mijlociu (87-95 g) și conține 12-13% substanță uscată solubilă şi aciditate scăzută (0,41 mg acid malic la 100 grame pulpă fruct). Are aspect atractiv, larg aplatizat, cu o ușoară asimetrie, cu pubescență foarte fină; pulpa este fermă, alb-crem, foarte gustoasă, suculentă şi aromată, fără fibre; sâmburele este plat şi de mărime mijlocie.
Citește și: TĂIERI LA PIERSIC: Normarea încărcăturii de rod, întinerirea prin tăiere
Destinat pentru consum în stare proaspătă și procesare sub formă de compot din fructe întregi, dulceață din feliuțe, gem, nectar, jeleu, singur ori în amestec cu alte fructe (afine, coacăze, prune, mere).
Soiul Catherine sel. Pomul este rezistent la ger, tolerant la băşicarea frunzelor (Taphrina deformans) şi făinare (Sphaerotheca pannosa). Soiul este autofertil. Producţia este foarte mare şi constantă (35-40 kg/pom, revenind 22-25 t/ha pentru o densitate de 625 pomi/ha, ori 30-33 t/ha, pentru 833 pomi/ha). Este precoce şi rodeşte economic din anul al III-lea de la plantare.
Fructul este mijlociu (80-110 g), sferic, pieliţa de grosime mijlocie, cu pubescenţă densă şi fină, culoarea de fond este galben-verzuie, iar cea acoperitoare este portocalie, cu nuanţe roşietice; pulpa este galben-portocalie, fermă, cauciucată, fără fibre, fără infiltraţii de roşu sub epidermă şi în jurul sâmburelui, cu gust plăcut şi aromă care se intensifică la procesare, nu se dezintegrează la fierbere şi are conţinut ridicat de zahăr (11-13% substanță uscată solubilă); sâmburele este mic şi aderent la pulpă. Soi special pentru procesare, sub formă de dulceaţă şi compot (din feliuţe, cubuleţe, etc.). Rezistă la păstrare şi transport mai bine decât piersicile propriu-zise. Se maturează în decada a III-a a lunii iulie şi prima decadă a lunii august.
Soiul Florica. Pomul este de vigoare mijlocie, cu portul erect, rodește preponderent pe ramuri mixte, autofertil. Epoca de înflorire este mijlocie. Se comportă foarte bine la principalele boli ale piersicului: Sphaeroteca panosa, Taphrina deformans, Monilinia laxa și Monilinia fructigena. Se recomandă a se altoi pe portaltoii Adaptabil și Tomis 1, la distanțe mici de plantare, respectiv 4 x 4 m (625 pomi/ha) sau 4 x 3 m (833 pomi/ha). Producția de fructe este bună, ajungând la 20-22 kg, la vârsta de 10 ani, respectiv 16,7-18,3 t/ha pentru o densitate de 833 pomi/ha.
Citește și: PIERSICUL PLAT – una dintre cele mai rentabile culturi pomicole
Fructul este mijlociu (100-110 g), sferic, cu extremitatea pistilară ușor adâncită, culoarea de fond este galbenă, cea acoperitoare roșu închis, marmorată; pulpa este galben-portocalie, cu intensitatea pigmentației antocianice în jurul sâmburelui slabă, fermă, crocantă, cu gust plăcut; sâmburele este neaderent, de mărimea medie. Este destinat pentru consum în stare proaspătă și pentru prelucrare industrială sub formă de gem, compot, dulceață, etc; Epoca de maturare a fructelor este târzie, a III-a decadă a lunii august (prelungește conveerul varietal cu piersici de desert).
Soiul Raluca. Pomul este rezistent la ger şi tolerant la bolile specifice piersicului. Înflorirea este abundentă; soiul este autofertil. Este precoce şi productiv (30-35 kg/pom).
Fructul este mijlociu (100-110 g), sferic, uşor asimetric, cu un mucron micuţ; culoare galbenă-verzuie, intens pigmentată, cu pubescenţa foarte fină, mijlociu de densă; culoarea acoperitoare este roşu-grena, pe circa 70% din suprafaţă; pulpa este galbenă-portocalie, fără fibre, cu gust plăcut, suculentă, fără infiltraţii de roşu sub epidermă şi în jurul sâmburelui; sâmburele este mijlociu ca mărime, neaderent la pulpă. Destinat pentru consum în stare proaspătă și prelucrare sub diferite forme. Se maturează în decadele I şi II ale lunii iulie.
Soiul Filip. Pomul este de vigoare mijlocie-mare, rodeşte pe ramuri mixte. Este rezistent la ger, tolerant la atacul principalelor boli şi dăunători. Înflorirea este abundentă; soiul este autofertil. Producţia este constantă an de an şi de calitate. Este precoce, rodind din anul al II-lea de la plantare. Este productiv (30-35 kg/pom, revenind 25-29 t/ha pentru o densitate de 833 pomi/ha).
Fructul este mic (55-70 g), larg aplatizat, relativ regulat, tip „sandwich”. Pieliţa este fin pubescentă; culoarea de fond este galben-verzuie, iar cea acoperitoare este roşu închis, repartizată în plăci, foarte atractiv; pulpa este albă, fără infiltraţii roşii sub pieliţă ori în jurul sâmburelui; textura este fină, pulpa este dulce, aromată şi suculentă, cu 12-14% substanţă uscată, cu gust de miere şi smochine; sâmburele este foarte mic şi aplatizat. Destinat consumului în stare 107 proaspătă şi procesării sub formă de compot (ca fruct întreg), gem şi nectar având randament foarte bun la prelucrare şi procent ridicat de substanţă uscată. Maturitatea de recoltare este mijlocie, în decada a II-a şi a III-a a lunii iulie.
Soiul Liana. Pomul este de vigoare mică-mijlocie; precoce, autofertil. Înflorirea este abundentă, epoca de înflorire fiind mijlocie-târzie. Prezintă toleranţă la principalii agenţi patogeni, fiind necesare doar 4-5 tratamente, reducând costurile şi poluarea mediului ambiant.
Distanţele de plantare recomandate sunt de 4 x 4 m, revenind o densitate de 625 pomi/ha, sau de 4 x 3 m, cu o densitate de 833 pomi/ha. Fructul este mic (65–70 g), plat, lucios, foarte atractiv; pielița colorată în roşu-carmin pe 80-90% din suprafaţă; pulpa este albă, fină, aromată, dulce-acrişoară, răcoritoare. Destinat pentru consum în stare proaspătă şi procesare sub formă de compot (ca fruct feliat), gem şi nectar, având randament bun la prelucrare. Maturitatea de recoltare este mijlocie, decadele a II-a şi a III-a a lunii iulie.
Citește și: DESPRE PIERSICUL PLAT DIN ITALIA: Pomicultorii Moldova Fruct și Dnestrovskii Fruct au descoperit cel mai nou soi al acestui fruct
Soiul Cora. Soi de nectarin extratimpuriu, cu pedigree complex. Pomul este viguros şi rodeşte predominant pe ramuri mixte. Soi autofertil, cu potenţial de producţie ridicat (22-25 kg/pom). Inflorirea este abundentă (martie-aprilie). Distanţa optimă de plantare este de 4,5 x 4 m. Forma de coroană recpomandată este vas ameliorat. Soi rezistent la ger, boli şi dăunători. Fructul este mijlociu (80-100 g), aspectos și cu gust foarte bun. Recomandat pentru consum în stare proaspătă, fiind primul soi care se maturează în condiţiile ţării noastre.
Maturarea fructelor este timpurie, între 22 iunie-10 iulie. Ca portaltoi pentru piersic se recomandă: portaltoi generativi (T16, Tomis 1, Tomis 28, Tomis 39, Tomis 79), corcoduș, dar și portaltoiul vegetativ Adaptabil. Toți acești portaltoi sunt rezistenți la bolile specifice piersicului, induc vigoară mică spre mijlocie, precocitate de rodire și productivitate ridicată.
Bibliografie: TEHNOLOGII ECOLOGICE ÎN POMICULTURĂ - GHID PRACTIC