TĂIERI LA PIERSIC: Normarea încărcăturii de rod, întinerirea prin tăiere

Piersicul este o cultură care are nevoie de multă lumină pentru creștere, în cazul insuficienței de lumină nu se diferențiază mugurii florali, lemnul nu se maturizează și, drept urmare, ramurile sunt predispuse la îngheț. O mare atenție se atrage la schema amplasării - sistemul de formare și tăiere a pomilor trebuie să asigure iluminarea suficientă a tuturor părților coroanei.
 
Metoda clasică
Odată cu formarea coroanei, deja din anul al doilea sau al treilea (Fig. 4) de la plantarea pomilor, sunt necesare tăierile de fructificare. De obicei, la piersic sunt utilizate două metode de tăiere: metoda clasică și metoda modernă. Metoda clasică constă în scurtarea ramurilor mixte la 6-8 grupuri de muguri floriferi de la baza lor. La 2-3 ramuri dintre acestea se lasă un cep, prin scurtarea unor ramuri mixte la 2 muguri de la bază. Celelalte ramuri mixte se suprimă. Se elimină salbele și buchetele de mai, dacă există suficiente ramuri mixte. Această metodă asigură o normare mai judicioasă a încărcăturii cu muguri de rod și o regarnisire mai bună a bazei scheletului. În același timp dezavantajul acestei metode constă în volumul mare de muncă calificată, producerea numeroaselor răni, care sunt surse de infecție cu diferite boli. La eliminarea în fiecare an a unei cantități mari de ramuri cepurile deseori se usucă, iar fructele situate pe ramurile mixte scurtate sunt puțin colorate, deoarece sunt umbrite de lăstarii viguroși ce cresc de asupra lor.

Citiți și: TĂIERILE LA PRUN ÎN SISTEM INTENSIV. Lucrări în funcție de vârsta pomilor

Metoda modernă
Metoda modernă constă în reținerea pentru rodire a ramurilor mixte cu o lungime de 40-60 cm, la un interval de 20-30 cm una de alta, fără a fi scurtate. Se suprimă ramurile mixte în surplus, și se scurtează cele cu lungimea de peste 60 cm. Salbele, buchetele de mai și ramurile anticipate se elimină în cazul în care sunt suficiente ramurile mixte. Dacă pomul nu are ramuri mixte suficiente, se rețin unele salbe, buchete de mai îi ramurile anticipate viguroase cu muguri de rod.
 
Indiferent de metoda de tăiere utilizată, normarea încărcăturii pomilor cu roadă în procesul tăierii se face ţinându-se evidența strictă a mugurilor florali lăsați pentru fructificare. O astfel de evidență în condițiile Moldovei se complică prin faptul că mugurii florali la piersic adesea îngheață iarna și primăvara devreme. De aceea, dacă sunt muguri florali înghețați până la umflarea mugurilor sănătoși, e foarte complicat de executat tăierea de normare, care ar asigura obținerea unei roade normale pe întreaga suprafață a livezii. Având în vedere că pomii de piersic sunt sensibili la ger și la gomoză, tăierea de fructificare trebuie efectuată după trecerea perioadelor cu temperaturi scăzute în faza de buton roz. Este mai bine ca tăierile să se facă mai întâi la soiurile cu rezistență la ger (Redhaven, ș.a.), pentru a preveni pagubele eventuale.
 
În cazul în care a înghețat o parte din muguri pentru fructificare, se aleg ramurile pe care au rămas cei mai mulți muguri nevătămați și se scurtează mai puțin, lăsându-se 6 – 8 grupuri de muguri sănătoși. Dacă pe ramura aleasă s-au menținut numai 4 – 5 grupuri, ultimul fiind lângă vârf, ramura nu se scurtează.
 
Citiți și: TĂIEREA POMILOR FRUCTIFERI: Crestarea, decorticarea, strangularea, inciziile

Prin tăiere şi prin alte procedee agrotehnice, la pomii roditori de piersic trebuie susținută activitatea proceselor de creștere, prin care se asigură lungimea lăstarilor terminali ai ramurilor de schelet de cel puțin 40 – 50 cm. Dacă creșterea e mai mică, atunci este necesar de intensificat tăierea de normare, pentru a evita supraîncărcarea pomilor cu roadă şi de executat tot odată tăierea de întinerire.
 
La pomii de persic ce au o vârstă mai mare de 8 - 9 ani se observă scăderea creșterii ca rezultat de supraîncărcare cu roadă şi mai puține activități agrotehnice. De aceea, principala problemă în tăierea pomilor constă în tăierea prin întinerire. Ea se înfăptuiește prin scurtarea ramurilor de schelet și de semischelet la lemnul de 2 - 3 ani, cu trecerea la o ramificație cu orientare spre exterior sau spre interior, în funcție de direcția lor de creștere. Ramurile de 2 ani, pe care sunt numai ramificații slabe şi rămurele de buchet, se scurtează lăsând pe ele 3 - 4 rămurele de buchet sau până la cea mai de jos ramificație sau ramură buchet, pentru întinerire. În ultimul caz pentru fructificare se folosește lăstarul de un an ce a crescut pe cepul de rezervă, și se scurtează la 6 – 8 grupuri de muguri. Cealaltă ramură de pe cepul de rezervă se scurtează la 2 – 3 muguri.
 
Unele ramuri de semischelet, care îndesesc coroana, se transformă în ramuri de garnisire prin scurtare, iar o parte din ele, cu diametrul de cel mult 2 – 2,5 cm, se taie la inel. Sunt tăiate, de asemenea, și ramurile uscate.

Sursa: SPECIFICUL TĂIERII POMILOR DE PRUN ȘI PIERSIC. Sergiu Popa, în: Buletin pentru producătorii de fructe sâmburoase.