Suprafaţa destinată construirii răsadniţelor trebuie să fie protejată de vânturi, de băltirea apei, să fie un teren însorit. Răsadniţa cu încălzire biologică este cea mai răspândită în gospodării şi utilizează ca sursă de energie gunoiul de grajd (sursă ieftină şi eficientă), care în anul următor se foloseşte ca un valoros îngrăşământ (mraniţă), componentă de bază în alcătuirea amestecurilor destinate producerii răsadurilor.
Succesiunea lucrărilor în amenajarea răsadniţelor este următoarea: procurarea gunoiului de grajd şi depozitarea lui în platforme de păstrare, trecerea gunoiului în platforme de preîncălzire; amenajarea propriu-zisă a patului cald; instalarea tocului răsadniţei, acoperirea cu ferestre şi rogojini şi urmărirea evoluţiei temperaturii în patul cald; introducerea amestecului de pământ în răsadniţă şi nivelarea acestuia în grosime uniformă. Un rol deosebit în procesul de producere a răsadurilor îl reprezintă lucrările de dezinfecţie şi dezinsecţie a construcţiilor şi a amestecului, lucrări cu rol preventiv şi curativ.
Pământurile folosite la producerea răsadurilor
Substratul folosit pentru însămânţarea sau repicarea legumelor trebuie să fie bogat în substanţe hrănitoare, uşor afânat, să aibă capacitatea mare de reţinere a apei şi a aerului şi să fie liber de boli şi dăunători.
Proporţia componentelor, în diferite amestecuri, este determinată de posibilitatea de procurare a acestora şi de costul lor. Pământurile mai frecvent folosite sunt reprezentate de mraniţă, pământ de ţelină, turbă şi nisip, iar proporţia în care participă la alcătuirea amestecurilor este diferită, în funcţie de specia legumicolă pentru care se pregăteşte.
La prepararea amestecurilor se recomandă a se adăuga, la fiecare metru cub amestec, 3 kilograme de superfosfat, 0,75 kilograme de azotat de amoniu şi 0,5 kilograme de sulfat de potasiu. Răsadurile destinate culturilor extratimpurii şi timpurii se realizează în ghivece nutritive la care adaosul de îngrăşăminte minerale diferă de la specie la specie.
Dezinfecţia amestecurilor de pământ se poate realiza folosind la un metru cub 50 grame de substanţe de tip Captadin, 200-250 grame substanţe de tip Dozamed sau Basamid 150 grame şi Formalina 2 litri, Criptonol 0,03 % (15 litri/100 metri pătraţi de solar), cu timp de pauză până la semănat sau repicat de 3-8 zile.
Citește și: CUM SE OBȚINE MRANIȚA – CEL MAI BUN ÎNGRĂȘĂMÂNT PENTRU RĂSADURI
Semănatul şi repicatul răsadurilor
Semănatul în vederea producerii răsadurilor de legume se face în rânduri şi prin împrăştiere.
Distanţele de semănat între rânduri se stabilesc în funcţie de lucrarea de repicat. Astfel, răsadurile ce urmează a fi repicate se seamănă la 5 cm între rânduri şi 1-2 cm între seminţe pe rând, iar cele care nu se repică se seamănă mai rar, la 7 cm între rânduri şi 3-5 cm între seminţe pe rând.
După executarea semănatului, sămânţa se acoperă cu un strat de amestec de pământ şi mraniţă, cernut fin, în grosime de 0,5-1 cm şi se tasează uşor. Se udă cu apă călduţă, după care semănăturile se acoperă cu o folie de polietilenă uzată, care se menţine astfel până la începutul răsăritului.
Cantitatea de sămânţă necesară producerii de răsaduri diferă de la specie la specie. Se recomandă ca însămânţarea să se facă eşalonat pe durata a 7-10 zile, asigurând astfel condiţii ca repicatul şi plantatul să se facă în timpul optim.
Un răsad de calitate destinat culturilor în seră, solarii, tunele şi câmp deschis se recomandă să aibă vârsta de 35-90 de zile, aceasta fiind în funcţie de specie, locul de căldură şi timpul când se realizează cultura.
Citește și: CUM UTILIZĂM CENUȘA CA ÎNGRĂȘĂMÂNT NATURAL. Soluția cu cenușă pentru răsad: rețeta
Factorii de vegetaţie, în special temperatura, umiditatea şi aerisirea trebuie astfel dirijaţi încât răsărirea să fie grăbită, iar în perioada de la repicat la plantat să se preîntâmpine alungirea răsadului şi îmbolnăvirea acestuia. În afară de vârstă, un răsad bun se caracterizează prin: vigurozitate - să fie scurt şi gros, de culoare verde-închis, cu rădăcinile formate, perfect sănătos şi adaptat la condiţiile în care urmează să fie plantat (călit).
Repicarea răsadurilor reprezintă operaţiunea prin care se redimensionează spaţiul de nutriţie a plantelor, pe parcursul pregătirii răsadului. Lucrarea este bine să se execute cât mai timpuriu, în faza cotiledonată sau la începutul apariţiei primei frunzuliţe adevărate, la 12-20 de zile de la răsărire, în funcţie de specie. Astfel, plantele semănate des (1.000-1.500 plante/metrul pătrat) sunt redistribuite pe o suprafaţă de 15-30 de ori mai mare, favorizând în acest fel dezvoltarea lor ulterioară. De corecta executare a lucrării de repicat depinde procentul de prindere al plantelor şi dezvoltarea lor.
Desimea de repicare are mare influenţă asupra calităţii răsadului, fiind determinată de specia cultivată şi de locul de cultură, variind de la 5 x 5 cm până la 10 x 10 cm. Adâncimea la care se execută repicatul nu este aceeaşi pentru toate speciile. Dacă răsadul de tomate, varză şi conopidă se repică mai adânc, ele având proprietatea de a emite rădăcini noi la baza tulpiniţei, răsadul de ardei, vinete, ţelină şi salată se repică la aceeaşi adâncime la care a fost în semănătura deasă.
Lucrări de întreţinere a răsadurilor
Complexul acestor lucrări poate fi rezumat la dirijarea factorilor de mediu, în primul rând a regimului de lumină faţă de care se programează regimul de temperatură, umiditate şi hrană.
Un rol important în obţinerea unui răsad de bună calitate îl are dirijarea regimului de nutriţie, care se realizează prin fertilizări faziale. În general, se fac 1-2 fertilizări, utilizând soluţii de îngrăşăminte cu concentraţii de la 0,3 la 1,2%, în funcţie de vârsta răsadului Prima îngrăşare se face la 8-10 zile de la repicat, iar a doua la 10 zile după prima. În cazul răsadurilor ce nu se repică, prima îngrăşare se face la 10-15 zile de la răsărirea plantelor, iar a doua la 10 zile după prima. După aplicarea îngrăşămintelor, se face o udare a plantelor cu stropitoarea, cu apă curată, pentru a spăla îngrăşămintele de pe frunze.
Citește și: CEA MAI VARIATĂ GAMĂ DE RĂSAD CRESCUT ÎN BIOHUMUS. Istoria de succes a fraților Zaharia din raionul Leova
Răsadurile trebuie să fie libere de boli şi dăunători. Măsurile fitotehnice şi cele fitosanitare, dar şi cele de stimulare a germinaţiei reprezintă mijloace de obţinere a unui material viguros şi sănătos. O lucrare importantă în şirul lucrărilor de întreţinere o constituie călirea răsadurilor, care trebuie să înceapă cu 10-12 zile înainte de plantarea la locul definitiv. Călirea este importantă mai ales pentru culturile de câmp, respectiv pentru culturile de tomate timpurii, varză, conopidă, care trebuie înainte de plantare să se lase treptat şi apoi în totalitate sub influenţa condiţiilor de mediu exterioare, atât ziua, cât şi noaptea.
Pregătirea terenului din grădina individuală pentru plantarea răsadurilor
Pregătirea terenului din grădină se referă la următoarele lucrări:
- desfiinţarea culturii anterioare prin eliminarea resturilor vegetale, lucrare de mare importanţă în prevenirea bolilor şi a dăunătorilor;
- fertilizarea de bază, în special cu gunoi de grajd;
- săpatul grădinii cu cazmaua sau aratul la adâncimea de 28-32 cm, iar periodic un desfundat la 45-50 cm;
- mărunţirea solului şi pregătirea substratului de cultură;
- modelarea terenului în straturi cu lăţimea la coronament de 94 cm;
- semănatul sau plantatul culturilor legumicole.
În şirul lucrărilor de pregătire a terenului, modelarea are un rol deosebit, deoarece stabileşte locul plantelor şi rigolelor de udare, pe de o parte, şi locul de unde se intervine în executarea lucrărilor de întreţinere, pe de altă parte. Pentru o folosire cât mai raţională a terenului din grădină, rigolele de udare pot avea lăţimea de 25-30 cm.
Sursa: https://www.agrimedia.ro/